Un nou model de crestere pentru economie

Tot mai multe opinii converg pe ideea ca economia romaneasca are nevoie de un nou model de crestere, dupa ce intre 2004 si 2008 dezvoltarea s-a bazat in principal pe consum si pe indatorare.

Astfel, in perioada mentionata deficitul de cont curent a urcat de la 6% din PIB la 14% din PIB, creditele pentru populatie si companii de la 10 mld. euro la 50 mld. euro, iar datoria externa totala de la 20 mld. euro la 70 mld. euro. Pe de alta parte, exporturile au crescut de la 19 la 34 mld. euro, iar salariul mediu net pe economie de la 150 de euro la 300 de euro.

In octombrie 2008, creditele s-au oprit, iar dobanzile la cele deja date au crescut brusc.

Datele lunare ale evolutiei creditarii, exporturilor, productiei industriale si retailului arata cum s-a propagat recesiunea. Scumpirea finantarii s-a adaugat scaderii cererii de marfuri la extern. Exporturile au trecut de la o crestere de plus 9% in noiembrie la -16% in decembrie fata de aceeasi luna a anului anterior.

Cererea de export redusa a prabusit productia industriala, care de la stagnare in noiembrie a ajuns la -14% in februarie.

Rapiditatea scaderii la exporturi si productia industriala a fost limpede consecinta socului caderii comertului mondial in iarna 2008-2009, cand danele celor mai mari porturi ale lumii s-au blocat cu containere.

Surpriza a fost insa scaderea puternica a retailului: de la +8% fata de anul anterior in octombrie la doar plus 3% in decembrie si -17% in iunie.

In aceeasi perioada, Polonia, confruntata de asemenea cu scaderea exporturilor, a contracarat cu mentinerea consumului din productia interna. Polonezii au redus cheltuielile la aparare si interne pentru a oferi injectii de cash in economie prin micsorarea unor taxe si contributii sociale. Aici ar urma sa fie si in cazul Romaniei cheia viitoarei relansari a economiei despre care se vorbeste: ajustarea/dezvoltarea productiei interne (alimentara/de bunuri de larg consum/servicii) cu cererea interna. Astfel, socurile importante ca deprecierea cursului sau scaderea cererii la export ar avea consecinte mult mai reduse.

Dar are capacitatea administratia romaneasca de a induce dezvoltarea unui sector sau a altuia, in conditiile in care in ultimii 20 de ani ceea ce s-a miscat in economie s-a miscat doar pe baza investitiilor private?

Investitiile in lohn-ul de textile si incaltaminte facute de italieni in anii ’90 nu au fost rezultatul unei politici a guvernului si nici cele din industria de componente auto de dupa 2000. De asemenea, valul de firme de IT&C care au angajat zeci de mii de romani cu studii superioare pentru servicii de outsourcing nu a beneficiat de o atentie speciala din partea administratiei.

Daca a crescut, economia a crescut in pofida politicilor statului roman, care a fost atat de competent cu bancile pe care le-a detinut pana in 2000 ca a pus in spatele populatiei pierderi de 3 miliarde $ de la Bancorex si Banca Agricola.

Noul model de crestere al economiei ar trebui sa fie foarte simplu: statul sa faca sosele si cai ferate pentru a lega spatiul rural de orase si orasele intre ele. Sursa de crestere pentru urmatorii ani poate proveni din spatiul rural. Cu o buna circulatie a marfurilor, a fortei de munca si a serviciilor dintre spatiul rural si orase, mancarea si locuirea va deveni mai ieftina pentru locuitorii oraselor, iar firmele vor avea acces la forta de munca mai ieftina.

Absorbtia fondurilor europene va constitui un catalizator al dezvoltarii acestui comert. Cu bani si drumuri, spatiul rural poate deveni pentru Romania ceea ce a fost Europa de Est in ultimii 20 de ani pentru Europa de Vest – o sursa de crestere.

Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF