Un nou SAFI, alti safioti

Administratorii FNI s-au dat la fund, dupa ce s-au dat la fond! Acest joc de cuvinte poate exprima succint, dar destul de bine, talcul a ceea ce s-a intamplat la FNI. Talcul, intrucat ceea ce s-a intamplat efectiv abia urmeaza sa se afle in urma cercetarilor ce vor fi, se pare, demarate.

Ce stim deocamdata este ca, in momentul in care fondul nu a mai putut face fata platilor, administratorii acestuia “s-au dat la fund” cum se spune, n-au mai fost de gasit, desi tocmai capitanul este cel care trebuie sa paraseasca ultimul o corabie in naufragiu.

Ce mai stim deocamdata este ca fondul stransese peste 3.000 de miliarde de lei, ca “delichidizase” acesti bani prin plasamente financiare si ca ritmul in care a reusit sa “relichidizeze” aceste plasamente a fost cu totul insuficient pentru a onora cererile de retragere ale investitorilor din fond, conditii in care platile au fost sistate. Daca plasamentele facute au fost doar riscante, dar deci in regulile jocului, sau, dimpotriva, au fost cumva nepermise ori chiar in scopuri frauduloase, asta ar urma sa se vada dupa investigatii.

Oricare ar fi insa verdictul cercetarilor, administratorii FNI “s-au dat” la fondul pe care l-au pastorit. ai pot fi acuzati de asa ceva nu doar daca neaparat si-ar fi insusit foloase personale. Asta ar fi doar partea eventual penala a lucrurilor. Dar falimentul la care s-a ajuns inseamna ca administratorii fondului nu au respectat regulile de gestiune in domeniu, si, ceea ce este poate si mai grav, nu au tinut cont de situatia concreta, de posibilitatile pietei de capital din Romania. Fondurile mutuale nici nu trebuie sa tina in forma lichida resursele atrase, pentru ca scopul lor este nu sa detina bani, ci sa plaseze banii in afaceri. Dar, tinand cont de aceasta caracteristica, ele pot face fata unor eventuale rascumparari doar daca pot transforma rapid in bani lichizi detinerile lor in actiuni. Insa acest lucru nu se poate petrece decat pe o piata de capital fluida, cu resurse suficiente si, bineinteles, in conditiile unui interes manifest pentru detinerea de actiuni. Or, piata de capital din Romania este mica si vehiculeaza resurse lichide putine. Cat despre interesul de detinere de actiuni, nimic nu poate spune mai pregnant decat faptul ca pretul acestora mai mult scade decat creste.

Astfel ca un plasament riscant pe o piata de capital normala devine pur si simplu un plasament inconstient pe o piata de capital slaba, precum cea romaneasca, intrucat nu poate fi vorba de castig sau pierdere, ci doar de bani aruncati pe fereastra. Ce reprezinta plasamentele in asa numitele “actiuni necotate” – despre care se spune ca reprezinta 40% din plasamentele FNI – decat inconstienta? Desigur, daca nu este vorba de niscai aranjamente interesate! Pentru ca actiunile “necotate” apartin de fapt unor intreprinderi care nu sunt obligate nici macar la regulile minime de transparenta impuse de Rasdaq, si ce sa ne mai referim la cele de la BVB!

Administratorii FNI nu pot sa spuna ca nu stiau toate acestea. Vina lor poate nici nu este atat aceea de a fi gestionat falimentar banii atrasi, cat mai ales ca au cautat sistematic sa convinga investitorii de “atractivitatea” fondului fata de alte optiuni prin promisiuni de castiguri nerealiste, prin campanii agresive de promovare publicitara, care, va amintiti, invitau investitorii sa doarma linistiti pentru ca FNI lucra pentru ei. Acum i-a trezit brusc si de tot, dar a adormit fondul. Un somn adanc, din care nu prea mai are cine sa-l trezeasca.

FNI seamana ca doua picaturi de apa cu precedentul sau SAFI. Aceleasi promisiuni de castiguri nerealiste, aceeasi campanie promotionala entuziasmanta, aceleasi plasamente care “delichidizeaza” pe termen lung sau definitiv resursele atrase, fara sanse de “relichidizare” rapida. ai, ceea ce este mai grav, aceeasi parasire a navei de catre echipaj, cu capitan cu tot. Atunci la SAFI doar dl Catarama si-a asumat responsabilitatile, gest de remarcat cu atat mai mult cu cat tocmai firmele domniei sale fusesera beneficiare ale unor credite primite de la fondul cu pricina. ai, desi n-a rezolvat problema, pagubitii la SAFI ramanand pagubiti, domnia sa nu a dat bir cu fugitii, asa cum au dat de fapt responsabilii directi ai SAFI: fostul presedinte al acestuia, dl Danielescu, si dl Ovidiu Nicolescu, presedintele Consiliului de Incredere, adica tocmai cel ce trebuia sa vegheze din partea investitorilor asupra unei gestiuni asiguratorii. In loc sa-si asume responsabilitatile, si-au retras ei insisi investitiile din fond si le-au returnat, dupa izbucnirea scandalului, doar la presiunile d-lui Catarama.

Intr-o tara normala, asemenea comportamente s-ar fi soldat cu excomunicarea din comunitatea financiara si lumea afacerilor. Domniile lor sunt insa bine mersi. Dl Danielescu pare gata s-o mai puna de-un fond, care sa reinvie din propria cenusa ca Pasarea Phoenix. Iar de dl Nicolescu nu mai este loc pe nicaieri in calitatea sa de luptator pentru facilitati in favoarea intreprinderilor mici si mijlocii, oropsite de cei rai si protejate astfel de lupul ajuns paznic la stana. Cat despre un alt implicat, nu tocmai derizoriu, in afacerea SAFI, caci era chiar presedintele director general in exercitiu la vremea aceea – este vorba de dl Dan Constantinescu – acesta nu este altceva in prezent decat presedintele Comisiei Buget – Finante de la Camera Deputatilor. ai de la falimetul SAFI n-au trecut decat patru ani! Asa ca, in anul de gratie 2000 fiind, ne putem astepta la o revenire in forta a disparutilor actuali administratori de la FNI, nu peste mult timp, asa prin 2004!