Un partid pentru un fost presedinte

Sambata, zi de congres. Congresele seamana toate intre ele: in sala poti citi pe chipurile sastisite de discursuri un interes viu cand se apropie ora mesei sau, si mai bine, gongul final. Sala congresului PAP e degajata. Partidul e in opozitie, lumea e in tricou, in camasa,
mai ascunde o punguta de biscuiti, sau isi mai face vant cu ziarul. De la tribuna, fostul deputat  taranist Mihai Gheorghiu invita la somn total. “Acum 13 ani…”, incepe el serios, privind prin ochelari serios, ca Emil Constantinescu odinioara, din afise. Povestea dlui Gheorghiu e o elegie.  #leadend#Ucigasa, la cele 30 de grade din sala. Vorbeste de marsuri, mineri si de vremurile demult duse ale societatii civile. Sala, neutralizata de regretele lui Mihai Gheorghiu e deja paralizata cand la tribuna urca fosta ambasadoare Smaranda Enache. Dumneai e “zguduita” de nedreptatea facuta dreptei, dar, cu ultimele puteri ale “vocii civice care nu mai poate face nimic” gaseste putere pentru o declaratie de credinta: “Emil Constantinescu este primul presedinte democratic al Romaniei. El l-a invatat pe Ion Iliescu ca se poate guverna si fara mineriade”. Obiectul elogiilor, insa, era absent. La primul sau congres, presedintele Emil Constantinescu, s-a volatilizat vreo doua, trei ore. O astfel de imagine este reprezentativa pentru politica pe hartie a asa zisei drepte. PNL si PD, de exemplu, maestrii artei combinatiilor. Liberalii, odata scosi la liman, in 1996, de aranjamentele lui Valeriu Stoica, se pregatesc sa se descurce si pentru 2004. De data asta, PNL nu se mai poate spala pe maini de Emil Constantinescu & Comp.  Acum, e mai complicat. Trebuie sa aiba grija sa lase cale pentru o alianta la guvernare cu “adversarul” de conjunctura PSD. Pe de alta parte, blazonul hartanit al vechilor liberali obliga la o apropiere de PD, partid condamnat la opozitie de Traian  Basescu. PD, la randul sau, se agata de orice pai. Desi viitorul sau logic sfarseste in bratele PSD, PD isi gaseste de treaba pana la alegeri jucand miuta aliantelor cu PNL, un partid cu ideologie vitrega. In acest peisaj pitoresc a aterizat de curand si PAP, partidul lui Emil Constantinescu. PAP vine cu niste pretentii exagerate, zicem noi, fata de politica pasilor mici si calculati a colegilor de opozitie.  Deschide usa cu piciorul anuntand ca vrea sa unifice dreapta. Unificarea dreptei are cam tot atatea sanse ca si capitalismul popular. Sansa oricarei platforme in Romania nu sta pana la urma in valoarea ideologiei, ci in forta care o sustine. Ori, la noi, unificarea liberala s-a facut in 10 ani. S-au unificat liberali, cu democrati, cu UFD-isi, cu PAC-isti. A fost o lupta care pe care, fara nici un fel de fineturi ideologice. Chiar asa, ce sanse are orice fel de ideologie, orice partid, cand seful lui, in chiar prima zi de congres se retrage pentru siesta? S-au dus ceturile patriotice ale societatii civile, s-a dus aura mistica a Seniorului, s-a plictisit lumea de teza comunistilor, asa ca Emil Constantinescu se arata singur in politica. Prima sa zi de congres a fost ca ziua in care si-a chemat colegii la Cotroceni sa-i anunte ca ii lasa balta. Nu s-a auzit nici o explicatie oficiala a acelui moment care nu trebuie uitat. Cel putin de catre alegatori. Un mare moment de umilinta, de recunoastere a greselilor, ratat. S-au dat filme in schimb,  la congres, cu mandatul de aur 1996 -2000, s-a vorbit despre tradare, despre saluturile venite din cercul restrans al sefilor de state, Havel si Jelio Jelev. Emil Constantinescu arata “neinteles”, ca un fost presedinte, obligat sa faca politica cu ce are. Congresul l al PAP il arata pe fostul presedinte perfect pregatit sa faca fata obiceiurilor ocolite ale politicienilor de dreapta. Depozitele sale de resentimente il vor ajuta in complicatele negocieri cu partenerii, fie ei ai PNL, fie ai PD, fie ai PNtCD, astazi, sau peste 4, sau peste 8 ani, cand drepta va deveni inteligibila. El este condamnat la o astfel de cursa lunga, pentru ca ii lipseste simplitatea profunda a liderilor politici care traiesc si se sustin din ei insisi. Pare greu de crezut, dar la lansarea Actiunii Populare, s-au auzit si voci proaspete. Din public. Ca de exemplu a unui domn, care a urcat la tribuna ca sa zica: “M-am inscris in partid, pentru ca sunt un tip popular”. Fostul presedinte, care deja stie totul despre politica, nu era in sala ca sa il auda.