Un președinte credincios/ de Marius Vasileanu

La început a fost cuvântul și cuvântul era la E. Constantinescu care l-a întrebat pe I. Iliescu dacă crede în Dumnezeu. Așa au reînceput românii – cu un binecuvântat umor – să cerceteze, să dezbată dacă președinții țării sunt sau nu credincioși.

Este adevărat, apocrifele, lansate cu contribuția activiștilor de partid & securității, generaseră oarece întrebări și cu privire la N. Ceaușescu, mai ales cu ocazia înmormântării unuia sau a altuia dintre părinții acestuia, ceremonii la care participaseră sumedenie de preoți și ierarhi. Alte vremuri.

Cert este că, istoria se cunoaște, I. Iliescu a fost prins în ofsaid. N-a stat nimeni să-i plângă de milă, să-i ia apărarea aducând aminte răuvoitorilor că și marxismul în care a fost botezat Ion Ilici Iliescu, marxism căruia i-a rămas credincios și astăzi, a fost asimilat unei credințe religioase – și vorbim aici de specialiști în istoria religiilor, nu de politruci. Săracu’ domn președinte Iliescu, câte cruci nu a croșetat, câte slujbe de pomenire nu a îndurat, nimeni nu i le socotește dintre muritorii cei grăbiți a scrie cum că actualul președinte K. Iohannis ar fi primul care participă la o slujbă religioasă…! Istoria este nedreaptă, iar politica o damă ieftină și grăbit spoită.

Președintele Băsescu la Putna

Este o mărturisire pe care am mai făcut-o doar câtorva prieteni, niciodată însă în spațiul public. Era în vara lui 2005, de Sf. Mărie (15 august). Eram într-un scurt concediu, în Bucovina natală, fiind pe-atunci coordonator al paginii de cultură & religie de la ziarul „Adevărul”. Iar cum un jurnalist nu este niciodată cu adevărat în concediu, m-am gândit că aș putea să trimit un articol despre prezența președintelui T. Băsescu la slujba de la Mănăstirea Putna (foto), care are hramul chiar de Adormirea Maicii Domnului (Sf. Mărie).

Așadar, după ce ajung cam cu întârziere la Putna mă lovesc de o problemă tehnică neașteptată: cum îl găsesc pe președinte, mai ales că-i unul mic de statură, într-o mulțime de peste 20 de mii de oameni care umple până la refuz curtea și împrejurul mănăstirii? Uitasem să vă spun, T. Băsescu asista la slujbă în rând cu mulțimea, iar nu în tribuna oficialităților plasată lângă soborul de preoți.

M-am urcat pe un loc mai înalt și mi-am adus aminte cum m-a învățat tatăl meu că găsești matca pe o ramă plină-ochi cu albine. Matca este un pic mai lungă decât o albină obișnuită, dar numai ochiul unui albinar cu mare experiență o identifică rapid. Vei vedea un anumit tremur al mulțimii de albine atunci când matca este prin apropiere, înconjurată – pe bune – de o gardă de albine care o protejează, de zici că-s de la SPP. Ochiul va descoperi mai repede garda de albine protectoare, ori, dacă ai experiență, tremurul din jur și apoi regina.

Ca și la albine, observ tremurul din mulțime. SPP-istii erau foarte discreți, dar erau. Mai observ, de undeva dintr-un pridvor mai înalt de pe zidul interior al mănăstirii unde m-am cățărat, că tremurul nu este static, ci o ia într-o anume direcție (slujba fiind pe terminate). Am intuiția că președintele s-ar putea să meargă către biserică. Dau bine din coate și ajung în biserica propriu-zisă, care era aproape goală – în mod evident, oamenii erau la slujbă, afară. Doar vreo 7-8 persoane înăuntru, care se închinau întâi la mormântul lui Ștefan, apoi, cum se obișnuiește, la icoanele din fața altarului. Nu trec cinci minute și așteptarea mea este confirmată. Brusc, ușa de la intrarea în biserică este blocată și timp de câteva minute nu mai intră nimeni, în afară de președintele Băsescu cu soția. Posibil să fie încă vreo doi de la SPP bine plasați, dar nu-i știu. Așadar, în întreaga biserică, dacă eram în total vreo 10-12 persoane. Președintele se închină vădit emoționat la mormântul lui Ștefan cel Mare. Apoi, vine să se închine la cele două icoane din fața altarului. Dar acolo sunt deja, cum spuneam, așteptând la coadă, tot pentru a se închina, vreo 7-8 oameni. Amabili și bucuroși de o asemenea companie, oamenii vor să-i facă loc președintelui, în față, la închinare. Președintele Băsescu refuză, preferă să stea la coadă, surâzând în tăcere, alături de soție. Se închină când îi vine rândul la prima icoană, apoi se îndreaptă către icoana Maicii Domnului.

Aici, surpriză – aveam să descopăr uluit la rândul meu, căci mă aflam discret, lângă o coloană, chiar pe-acolo –, pe un fel de catafalc, era întins un tânăr care părea că doarme! Nu mai văzusem așa ceva niciodată. Un individ, cu siguranță grav bolnav, amplasat pe un fel de pat/targă cu picioarele la icoana Maicii Domnului, chiar în dreptul acesteia. Probabil că spera într-o vindecare miraculoasă, deduc rapid – de unde și amplasarea sa perpendiculară, cu picioarele spre altar, exact pe direcția icoanei. Oamenii care veneau la închinare, la plecare, aproape că se loveau de personajul cu pricina care nu părea să aibă mai mult de 20 și ceva de ani… Tânărul părea că doarme. Câteva dintre persoanele care au trecut pe lângă el s-au oprit și au lăsat oarece bani la capul acestuia – de unde și gândul buclucaș că amplasarea sa taman acolo, exact în ziua marii sărbători, putea să vizeze și aspecte materiale.

Doamna Maria Băsescu trece pe lângă bolnav, vădit surprinsă, fără a se opri. Vine și președintele. Se închină ca orice creștin la icoana Maicii Domnului și, când să se-ndepărteze, îl descoperă la rândul său pe tânărul întins pe pat chiar acolo. Îl privește stăruitor, cu emoție pe față, timp în care – probabil simțindu-se privit – tânărul deschide ochii și aproape că strigă, entuziasmat: „A, domnu’ președinte Băsescu!!”. Președintele îl ia de mână, îl mângâie, îl încurajează pe bolnav și-i spune (aud cu claritate, căci mă aflu la vreo doi metri în spate): „Dumnezeu și Maica Domnului o să te ajute!”… Apoi, scoate din buzunar un portofel și îi lasă tânărului o bancnotă de un milion (100 de lei noi), îndepărtându-se cu emoție.

Am aflat ulterior că tânărul respectiv era de-al casei la Putna, că mai apoi a fost tuns în monahism tot acolo primind numele Serafim și, acum un an, în ianuarie 2014, a plecat din această lume (avea doar 31 de ani)…

Într-unul din ultimile interviuri acordate ca președinte în funcție, T. Băsescu a declarat că în mod evident crede în Dumnezeu, mai ales, ținând cont de trecutul său de comandant de navă în marină.

Un fapt normal, într-o țară normală

Cu siguranță și E. Constantinescu părea să fi fost un președinte creștin. Nu prea înțeleg de ce se spune că președintele K. Iohannis este primul care asistă la o slujbă religioasă – deriziunile și (auto)amăgirile presei, desigur. Că este primul care beneficiază de puterea crescândă a mediei în format electronic, este adevărat. De unde și anunțul pe pagina sa de Facebook, de unde și oarece riscuri greșit evaluate. Aflat în perioada de acomodare cu exigențele funcției de președinte, fără a avea consilieri foarte abili, încă, președintele K. Iohannis scrie astfel:

„La ora 10:00, particip la liturghia duminicală de la Catedrala Mitropolitană Ortodoxă cu hramul Sfânta Treime, din Sibiu. Slujba va fi condusă de Mitropolitul Ardealului și Arhiepiscop al Sibiului, Laurențiu Streza. Potrivit pravilelor Bisericii Ortodoxe Române, în calitate de creștin luteran, voi participa numai la prima parte a liturghiei, care se încheie cu citirea Evangheliei. Astfel, voi fi alături de toți românii ortodocși care, în primele zile ale anului 2015, se roagă pentru sănătate, înțelepciune și pace.”

Până aici, pare OK, chiar dacă profesoral, chiar dacă prea demonstrativ. Un luteran care vrea să recupereze și pe acest teren, mai ales ținând cont de atacurile infecte de care a avut parte dinspre unii majoritari (pseudo)ortodocși ca brazii. Dacă aș mai fi jurnalist, ca pe vremuri, l-aș întreba pe președintele Iohannis dacă știe ce este aceea pravilă. Consilierii președintelui fac exces de zel, testând inutile incursiuni pe terenul ortodoxiei ultraconservatoare…

Dar cea mai haioasă exprimare abia urmează, în același mesaj aflat pe pagina de Facebook a președintelui: „Pe parcursul mandatului meu, voi fi prezent, periodic, la ceremoniile religioase ale cultelor legal recunoscute din țara noastră.”…

Haida-de! Abia aștept să-l văd pe domnul președinte K. Iohannis participând la o ceremonie a penticostalilor, când îi vor face aceștia o demonstrație de vorbire în limbi, ori la întâlnirile Martorilor lui Iehova!

Principial, atitudinea președintelui este impecabilă. În mod evident este și se dorește a fi președintele tuturor românilor, indiferent de credința acestora. Nu trebuie însă să facă exces de zel, nici măcar în declarații, căci reversul medaliei poate fi imprevizibil în materie de credință religioasă.

Faptul că tot prin Facebook a fost difuzată, ca din greșeală, o fotografie cu K. Iohannis rugându-se într-o biserică – nu se știe sigur dacă luterană, confesiunea proprie, ori greco-catolică, confesiunea soției, se pare – este ceva cât se poate de normal. Presa care nu are alte subiecte și fundamentaliștii ateismului au ridicat momentul la rang de „știre”…

Suntem – totuși – într-o țară în care peste 95% din oameni se declară credincioși, ce este nefiresc în asta!? Un fapt normal de viață, într-o țară normală.