Un razboi aproape pierdut

O stire de presa ne informeaza ca a fost primit la Presedintie comisarul european pentru mediu. Singurele cuvinte care au ajuns la public in urma acestei vizite apartin oficialului european si anume ca “Romania are mari probleme cu gunoiul si poluarea”.

Nici nu trebuiau sa fie mai multe. Ajunge sa calatoriti, mai ales cu trenul, prin Romania ca sa intelegeti ca, de fapt, aceasta parte a continentului european este pur si simplu inundata de gunoaie. Fara a fi cinic, pot spune ca inundatiile, revarsarile raurilor, paraielor au partea lor buna, mai spala din pecinginea mizeriei care a cuprins Romania. Araturile sunt acoperite de pungi de plastic pe care vantul le distribuie democratic pana la linia orizontului, mormane de moloz, sticle de unica folosinta, ambalaje nedegradabile biologic, moloz de la costructii, cadavre de caini si resturi textile, denumite curent zdrente. Multe zdrente, care raman agatate in crengi ori ostrete de gard si care falfaie in bataia vantului ca niste steaguri ale invingatorului pe un camp de batalie. De fapt, chiar si asa, este – Romania este o tara ingenunchiata de gunoaie. Orasele, oricat de mari, oricat de mici, sunt asediate de marile gropi de gunoi care la prima adiere de vant isi trimit trupele de soc din plastic sa ocupe ariile suburbane. Pe strazi invazia este la vedere, mormane de gunoaie, movile de pamant care dispar miraculos in plamanii locuitorilor, cu complicitatea edililor, containere sparte si supraincarcate, haitele de caini care sfasie pungile de gunoi menajer si, nu in ultimul rand, cea mai noua indeletnicire urbana – scormonitul prin gunoaie in cautarea a ceva folositor, toate nu sunt altceva decat manevre si lupte de guerilla, ambuscade si atacuri surpriza ale gunoaielor in batalia generala dusa impotriva civilizatiei si a europeneitatii noastre reziduale. Problema devine grava din cauza “coloanei a cincea” pe care, in cazul de fata, o alcatuiesc chiar locuitorii mai mult sau mai putin urbanizati din aceste orase. Ideea ca locuitorii unui oras traiesc de fapt in comun, nu doar in blocurile lor ci si pe strazile lor, in scuarurile ori parcurile lor din ce in ce mai rare si mai mici, este aproape straina si in nici un caz asimilata de mentalitatea comuna. Semnalam odata un text publicitar privind un detergent, cel nou inlocuindu-l pe cel vechi. Cum nu mai era bun de nimic, o sa-l arunc pe fereastra! Fara sa vrea, autorul sloganului publicitar ne dezvaluie cea mai mare fisura din mentalitatea noastra – absenta totala, sau aproape, a sentimentului comunitar, al faptului ca traim mai multi intr-o singura lume. A arunca pe fereastra ce nu ne place inseamna sa reducem lumea care ne intereseaza la spatiul intim. In rest, necunoscut. Iar ceea ce este necunoscut nu are de ce sa ne intereseze. In schimb, are toate motivele sa ne ameninte. Observatia comisarului european privea si poluarea. Devenita paradisul masinilor de mana a doua, chiar municipalitatile se simt fericite cand pun la dispozitia cetatenilor lor autobuze pe care alti cetateni nu le mai suporta, a industriilor poluante, si a incercarilor reusite ale traficantilor de reziduuri chimice, Romania in acest moment a gasit o singura solutie la atacul poluarii – subdezvoltarea. Or, lupta impotriva poluarii nu se poate duce decat cu tehnologii avansate, cu dezvoltare. In acest moment, cu modul actual de gandire a dezvoltarii, batalia cu poluarea e pierduta. Acest razboi, impotriva gunoiului si a poluarii, nu poate fi castigat decat intr-un singur fel – sa vrei sa-l castigi. Mentalitatea comuna de astazi a locuitorior Romaniei ii face sa creada ca lucrurile rele se intampla intotdeauna la altii iar daca s-a intamplat ceva rau, atunci de vina sunt altii. Sunt convins ca este un fapt mental care vine din colectivismul cu de-a sila. Trebuie sa invatam repede ce inseamna comunitarismul liber consimtit. Altfel vom deveni lada de gunoi a Europei. Mai grav decat atat este sa devii lada de gunoi a istoriei Europei. Individualismul feroce este primul dintre semne. Ofensiva gunoaielor si a poluarii are ca obiectiv sufletele noastre, nimic altceva.