Un scriitor elvetian in strada Plantelor: Christian Haller

Pe Christian Haller l-am cunoscut acum doi ani cand, impreuna cu actrita si dansatoarea Monique Schnyder, a poposit pe terasa Muzeului Literaturii Romane, loc unde se aduna de obicei boema literara a Capitalei, dar si condeierii aflati in tranzit prin Bucuresti. Cei doi erau – de fapt sunt inca – prietenii poetului roman Paul Daian, care i-a si gazduit o vreme. Am tinut legatura si peste inca un an ne-am bucurat de prezenta si interpretarea speciala a Monicai, care a participat la Festivalurile de Teatru de la Piatra Neamt si Sfantu Gheorghe cu un one-woman-show pentru care a si fost premiata. Retinusem inca de atunci ca Christian era poet, prozator si dramaturg, dar nu citisem nimic din cele scrise de el. Iata ca a mai trecut un an si – surpriza! – in aceeasi gradina din spatele Muzeului Literaturii Romane il regasesc pe scriitorul elvetian si aflu ca sta in Romania pana in septembrie, pentru ca se afla aici cu o bursa a New European College, si ca locuieste pe strada Plantelor, intr-o casa care-i place teribil.

Alaturi de el, acelasi Paul Daian, cu nelipsita-i trompeta, scandalizand putinii rataciti lipsiti de umor de la mesele boematicilor de la Muzeu. Christian lucreaza la un roman a carui actiune se petrece in Romania – de aceea a si obtinut bursa de cercetare aici. In paranteza fie spus: cam aceasta este o viata normala de scriitor, nu statutul cvasiabsent de care se ‘bucura” autorul roman, care nu stie ce sa mai faca pentru a-si castiga existenta si a-i mai si ramane ceva timp pentru scris.

Scriitorul de prin alte parti nu este nici el un om bogat, dar statul sau varii fundatii private, “sistemul” adica, ii asigura destule portite prin care poate capata burse, daca proiectul sau de carte merita asa ceva. Spre exemplu, esti un romancier afirmat si lucrezi la un nou volum, pentru terminarea caruia ai nevoie de o documentare la fata locului – fata locului insemnand, spre exemplu, Venetia. Ei bine, capeti o bursa sau titlul de writer-in-residence la Venetia pentru o luna, doua, trei sau chiar un an si iti vezi linistit de lucru. Pentru literatul roman, astfel de lucruri absolut normale in alte parti par mana cereasca.

Sa revin insa la Christian si sa va dezvalui ca puteti sa-i cititi si dumneavoastra piesa “Jocurile zeilor”, pentru ca ea a aparut in editie bilingva romano-germana la editura ALLFA, in colectia de teatru GODOT, beneficiind de traducerea eminentului om de litere Mircea Ivanescu. Nici o alta piesa publicata pana acum in aceasta colectie nu mi se pare mai potrivita cu titlul ei ca “Jocurile zeilor”, text ce pare a fi chiar un fel de replica la celebra “Asteptandu-l pe Godot” de Becket.

Dumnezeul Loh si Dumnezeul Lee sunt ei acum in asteptare, plictisindu-se in lipsa galagioasei omeniri. Noroc ca mai apare o fata… dar sa nu va dezvalui prea multe, ca sa cititi cartea. Sa va mai spun doar ca dramaturgul&poetul&romancierul elvetian impreuna cu Monique si cativa poeti romani pregatesc pentru luna septembrie un performance special, plurilingv. E bine sa se obisnuiasca si publicul bucurestean cu astfel de evenimente, cu lecturi, cu spectacole poetice, cu scriitorii platiti pentru a face acest lucru, pentru ca este o actiune in slujba comunitatii, cu sponsori dispusi sa investeasca nu doar in fotbal, sportul cu balonul rotund, ci si in “sportul” cu balonul emisferic numit creier, in fictiune, in literatura.