Un spadasin calm, cu miscari elegante

Stefan Borbely este redutabil mai ales in ipostaza de luptator cu prejudecatile existente in viata literara.

Un eseist de mare clasa, afirmat dupa 1989, este Stefan Borbely, autorul unor volume ca Gradina magistrului Thomas, 1995, Xenograme, 1997, Opozitii constructive, 2002, Cercul de gratie, 2003. El evoca de cateva ori, fugitiv, anumite trairi legate de conditia sa de maghiar, in special atunci cand se refera la anii copilariei, insa, in general, se arata a fi scufundat pana peste cap in problemele literaturii romane. In acelasi timp, foloseste limba romana cu o siguranta pentru care multi romani l-ar putea invidia.

Autori ca Stefan Borbely dovedesc, prin simpla lor existenta, cat de falsa si de ridicola este animozitatea intretinuta de nationalisti intre romani si unguri. Un maghiar care stie foarte bine maghiara alege cu naturalete limba romana, pentru a se exprima ca scriitor. Prin analogie, un roman ar putea opta cu aceeasi naturalete, fara sa fie considerat un… tradator, pentru limba maghiara. Sau amandoi ar putea recurge, in functie de situatie, la oricare dintre cele doua limbi. Cu o detasare de expert (detasare care nu exclude voluptatea indeletnicirii filologice), Stefan Borbely evidentiaza posibilitatile maghiarei si ale romanei:

“Romana nu are flexibilitatea plastica, concreta a maghiarei, cum aceasta din urma manifesta o evidenta rezistenta la firescul cu care romana se muleaza in sintagme abstracte.”

Eseistul este redutabil mai ales in ipostaza de luptator cu prejudecatile existente in viata literara. Are vocatie de polemist. Cu mentiunea ca in timpul luptei nu il vom vedea niciodata ravasit de ura sau lovind la intamplare, dintr-o pornire irepresibila de a distruge. Atitudinea sa este a unui spadasin calm, cu miscari elegante. De aceea, este o placere sa-l urmaresti polemizand, chiar si atunci cand nu are dreptate.

Lui Stefan Borbely ii sta bine sa-si exercite solemn spiritul critic, dar nu-i sta bine sa fie pur si simplu solemn. Cand renunta la spiritul critic, el se transforma dintr-un spadasin intr-un soldat decorativ, cu fireturi, dintre aceia pe care ii vedem postati in fata cate unei cladiri oficiale.

Adevaratul Stefan Borbely, acela lucid, si intransigent, capabil sa reactioneze cu spirit critic chiar si in fata a ceea ce admira, poate fi regasit in eseuri ca Pro “90”, Este barocul retrograd?, Homo brucans, Dincoace si dincolo de gratii, Postmodernismul – un model (cultural) oportun?, Carmaciul, corabia de aur si mitologia apei… Sunt eseuri (sarcastice) admirabile, care si-ar gasi locul chiar si in cea mai restransa antologie a genului.