Un specialist in glorificari

Ion Rosioru nu stie sa-si regleze tonul si adopta in monografiile lui stilul solemn-extatic al unui hagiograf.

Ion Rosioru s-a specializat in glorificarea unor scriitori de o valoare discutabila. Nu demult i-a consacrat o monografie lui Marius Tupan, iar acum ne propune o carte de aproape doua sute de pagini despre poetul Arthur Porumboiu (Arthur Porumboiu sau Scrisul ca pavaza impotriva mortii, Constanta, Ed. Ex Ponto, 2005).

Faptul in sine de a aduce in prim-plan si de a supune unei examinari atente autori mai putin cunoscuti sau intelesi nu este condamnabil. Ion Rosioru nu stie insa sa-si regleze tonul si adopta in monografiile lui stilul solemn-extatic al unui hagiograf. Facand, de exemplu, biografia lui Arthur Porumboiu, el incepe prin a sacraliza momentul nasterii poetului, in fraze de un irezistibil comic involuntar:

“…pruncul dolofan de patru kilograme si jumatate n-a scos nici un tipat, asa cum o fac majoritatea copiilor la cel dintai contact cu viata extrauterina, ci s-a multumit sa-i invaluie pe cei de fata intr-un suras luminos, ca si ziua care-l primea in bratele ei.” etc.

In mod inevitabil, ni-l imaginam pe poet iesind de acolo de unde a iesit si adresand asistentei un zambet luminos. Nu se precizeaza daca si-a ridicat si palaria in semn de salut.

Cu aceeasi admiratie este evocata perioada de maxim randament din viata sexuala a poetului, numita de Ion Rosioru, pompos, “imbogatirea palmaresului donjuanesc”:

“Poetul avusese prima experienta sexuala la varsta de 13 ani cu o vecina, Manda (…). Agronomul din Baltita (Arthur Porumboiu, n.n.) se consuma frenetic in dragoste fizica, femeile rele de musca si domnisoarele cu intentii matrimoniale roind in jurul lui ca fluturii de noapte in jurul lampii.”

Analiza propriu-zisa a poeziei este, la fel, ridicol-encomiastica: “Poetul e o fire solara, capabil sa-si traiasca plenitudinar bucuria comuniunii cu sevele dezlantuite in lumina aurorala” etc. etc. In mod curios (si amuzant), monografistul considera ca europenizarea poeziei lui Arthur Porumboiu se realizeaza prin traducerea ei in… turca: “Asadar, prima certitudine a intrarii poetului in Europa o constituie aparitia editiei romano-turce a selectiei de versuri din Domnule Copil…” si ne da o veste buna: “Un lucru e cert: poezia lui Arthur Porumboiu e traductibila, ca si a lui Bacovia sau Marin Sorescu.” Rasuflam usurati, pentru ca traiam de multa vreme cu teama ca o asemenea opera nu poate fi tradusa…

In general, lectura cartii lui Ion Rosioru este de un haz nebun (dar si de o tristete sfasietoare). Celui care o comenteaza nu-i ramane decat sa exclame, parafrazandu-l pe Eminescu: Nu credeam sa-nvat a citi vreodata asemenea carti…