Unde-ai vrea să călătorești?/ de Elisabeta Lăsconi

Un volumaș de buzunar, de o sută de pagini fix, îți pune jar sub tălpi, te ispitește să pornești la drum, să vezi locuri depărtate: „Călătorie în jurul ființei tale” de Rodica Lăzărescu se compune din fulgurații încântătoare: impresiile unei călătoare a cărei fantezie lucrează prodigios, antrenează cam instantaneu erudiția și te răsfață peste măsură.

Rodica Lăzărescu a călătorit mult, de la Meteora la Stockholm, de la Toledo la Istanbul, din Valea Regilor în St. Andrews din Scoția. Fiece loc aduce sufletului încântare și minții bucurie. Nu este o călătoare flămândă, nici una grăbită, își ia răgaz să vadă în adâncime, reflecția o duce spre cărți, ele oglindesc altfel aceleași locuri. Și intuiește că locurile se impregnează de privirile celor ce le-au contemplat.

Astfel, panorama orașului Lugano o trimite la Hermann Hesse care asocia cândva ținutul cu paradisul, Garmisch-Partenkirchen îi dezvăluie sufletul neobișnuit și faptul că Michael Ende, autorul unei cărți fabuloase – „Poveste fără sfârșit”, s-a născut aici. Vizitând abația Melk, unde gloria Crucii este dublată de gloria Cărții, gândul o duce la romanul „Numele trandafirului”, datorită bibliotecii-labirint, și mai ales la personajul Adso din Melk.

Notațiile surprind spiritul locului, ca în Lugano: „o localitate cu temperament italian, dar cu precizie de ceas elvețian”. Alteori, un îndemn insistă asupra stranietății: „Bucură-te, ești în Bergen, în lumina caldă, blândă a soarelui de la ora zece noaptea!”. La Coimbra, face un pelerinaj la templul culturii, ca să afle povestea liliecilor puși noaptea la treabă ca să curețe de insecte locul, protejând astfel cele peste 250.000 de volume.

Clișeele turistice au tratament preferențial, așa cum oferă descrierea Olandei, pornind de la un loc comun – căruia îi urmează îndată comentariul plin de blândă ironie: „«Lumea este creată de Dumnezeu, dar Olanda a fost creată de olandezi. ». Aș zice chiar împotriva voinței divine. Căci acolo unde Dumnezeu a pus apă, olandezii au ridicat pământ.”.

Călătoarea știe să guste farmecul orașelor vechi unde istoria a așezat strat peste strat: Praga este „mama orașelor”, este Orașul de aur și Orașul celor o sută de clopotnițe, cuprinde și Orașul vechi și Orașul nou; Istanbul înseamnă mai întâi Bizanțul, Constantinopol, apoi Stambul și Înalta Poartă. Sau caută unghiuri diferite, din care un loc își schimbă chipul: Innsbruck seamănă cu o uriașă felină, cu o sală de ceremonii, ori cu tabloul unui meșter renascentist.

Deliciul călătoriei se îmbină de multe ori cu smerenia mai puternică decât curiozitatea: Betleemul trezește amintirea colindelor creștine, în Avila își au mormântul Sfânta Teresa și Torquemada, Petra este supranumit „Trandafirul roșu”, iar o legendă arabă susține că aici a lovit Moise cu toiagul în stânca din care a țâșnit apa ca să potolească setea celor ce porniseră să traverseze deșertul.

Dar preferința vădită merge spre castelele ce ascund secrete și ciudățenii. Castelul din orășelul scoțian St. Andrews are două tunele ce trec unul pe lângă celălalt, săpate în timpul unui asediu și de cei asediați și de asediatori. Neuschwanstein, castelul înălțat de Ludovic al II-lea pe vârf de munte, păstrează taina vieții singuratice și a morții regelui nebun și misterul inspirației wagneriene pentru capodoperele Tannhäuser, Lohengrin și Parsifal.

Câteva capitale sunt prinse în tușe vii: Edinburgh – mândra capitală a Scoției văzută iarna cu străduțele înguste, cântece de cimpoi și aspect maiestuos; Lisabona – orașul distrus din temelii de cutremure devastatoare, are astăzi clădiri placate cu azulejos și ritmuri de fado; Stockholm, mirajul Veneției Nordului, alcătuit din 14 insule legate între ele, are în partea sa veche – „orașul dintre poduri”, cu străduța de 80 cm lățime și casele hanseatice. Nu-ți rămâne decât să urmezi invitația la călătorie… căci volumul seamănă cu un mic pachet de cărți poștale trimise de la fața locului ție, cititorule !

Rodica Lăzărescu, Călătorie în jurul ființei tale, Editura Nico, Târgu-Mureș, 2013, 100 pag.