Unde pleacă Marinel Burduja, numărul doi din Raiffeisen în ultimii 7 ani

Marinel Burduja, 58 de ani, se pregătește să încheie cea mai importantă perioadă din cariera sa bancară de până acum – cei peste 10 ani în care a construit divizia de corporate banking a Raiffeisen, însă afirmă că se simte plin de energie și se arată foarte încrezător în privința planurilor de viitor.

După șapte ani în care a fost numărul doi după Steven van Groningen, ocupând poziția de prim-vicepreședinte executiv, el va părăsi banca austriacă pe 30 iunie.

Potrivit unor surse bancare, decizia privind momentul despărțirii dintre Raiffeisen și Burduja se conturase din prima parte a acestui an în urma mai multor discuții desfășurate inclusiv la cartierul general al austriecilor de la Viena.

În aceste condiții, bancherul a avut timp suficient pentru a tatona piața și a-și evalua opțiunile pe mai departe.

El nu-și dezvăluie planurile, însă spune că acest moment al schimbării îl găsește plin de energie, aceasta fiind de fapt una dintre trăsăturile recunoscute ale profilului său.

Deja clienții mari din portofoliul corporate al Raiffeisen au fost informați în legătură cu apropiata înlocuire a șefului de divizie.

De obicei, plecarea unui bancher de corporate de talia lui Burduja poate fi asociată cu riscul ca odată cu el să plece și anumiți clienți cu care dezvoltase relații puternice pe parcursul mai multor ani.

Totuși, variabile decisive sunt brandul și forța financiară a instituției de credit la care se va muta Burduja – aceasta desigur în ipoteza în care va alege să-și continue cariera în industria bancară, experiența acumulată și conexiunile pe care le are în mediile politice oferindu-i diverse opțiuni, eventual în segmentul bancar public.

El a fost timp de un an și ceva deputat în primul parlament ales după Revoluție, în 1990, obținând mandatul în circumscripția Neamț ca membru al FSN. A demisionat însă în toamna lui 1991 pentru a intra în fosta Bancorex. În 1994, după o pauză de un an în cariera bancară, a revenit ca vicepreședinte al celei mai puternice bănci de la vremea aceea, poziție ocupată până în 1996 când a plecat la Creditanstalt. În perioada 1998 – 2001 a fost vicepreședinte al ABN Amro, una dintre băncile-școală pentru piața locală de corporate banking, iar de la sfârșitul lui 2001 a intrat în proiectul Raiffeisen de a construi o bancă puternică pe fundația fostei Bănci Agricole.

Burduja are în CV poziții de vicepre­ședinte deținute în mai multe bănci, însă îi lipsește rangul de CEO. De-a lungul timpului în mediile bancare au circulat diverse speculații privind aspirația bancherului de a deveni șeful unei bănci de top, una dintre țintele invocate la un moment dat fiind și BCR. Plecarea de la Raiffeisen îi mărește teoretic posibilitățile de avansare în condițiile în care Steven van Groningen ar urma să rămână șeful filialei locale a grupului austriac.

Dintre băncile mari numai la Banca Transilvania ar fi încă deschisă poziția de CEO după plecarea lui Robert Rekkers, situația de la BCR fiind clarificată de la începutul anului. Cât privește succesorul lui Burduja la conducerea diviziei corporate a Raiffeisen, austriecii au angajat un head-hunter pentru gestionarea procesului de selecție, considerând că pentru un post de asemenea calibru merită scanată întreaga piață, chiar dacă există resurse de top management și în interiorul băncii. Van Groningen insistă ca această poziție să fie ocupată tot de un bancher român.

De multe ori piața s-a alimentat pe acest segment cu bancheri “școliți” în casele tradi­țio­nale de corporate banking ABN Amro/ RBS, Citi și ING, dar și bănci mari ca BRD și BCR au echipe puternice în domeniu.

Divizia corporate a Raiffeisen are trei segmente mari – corporații multinaționale, corporații locale mari și corporații medii& regiuni, alături de care sunt organizate structuri distincte pe cash management și finanțări de proiecte.

Burduja lasă Raiffeisen cu un portofoliu de credite corporate care se ridica la aproape 5,8 mld. lei (1,3 mld. euro) la sfârșitul lui 2011, mai mare cu circa 16% față de 2010, în condițiile în care banca s-a angajat de anul trecut într-o luptă de extindere a cotei de piață mizând pe robustețea dovedită în perioada crizei. Creșterea pe corporate a venit ceva mai ușor decât la retail având în vedere că firmele au simțit primele revenirea economiei și au reînceput să caute finanțare. Raiffeisen are poziții solide în agricultură, utilități, energie, alimentație, precum și în industria farmeceutică. Creditele pentru companii reprezintă ceva mai mult de 40% din soldul total al creditelor acordate de bancă, însă sunt și finanțări corporate înregistrate în bilanțul de la Viena. Pe partea de depozite, clienții companii aveau la finalul anului trecut disponibilități de peste 5,8 mld. lei, în scădere cu 13% față de 2010 în condițiile competiției dure de pe piață mai ales pentru resursele în valută. De remarcat însă acoperirea soldului creditelor cu depozite la nivelul diviziei corporate ca echivalent în lei, situația fiind relativ dezechilibrată pe segmentul în valută.

Anul trecut banca a lansat două produse mari de creditare Ð facilitatea pentru eficiență energetică implementată împreună cu BERD și un credit de investiții cu garanții de la Fondul European de Investiții. Pe zona finanțării de proiecte, divizia corporate a Raiffeisen a considerat 2011 drept “un an reușit”. Chiar dacă numărul proiectelor aprobate a fost mic, au existat tranzacții foarte complexe precum primul parteneriat public-privat din telecomunicații și finanțarea pentru achiziție externă a unei companii miniere și metalurgice. De asemenea, în zona imobiliară Raiffeisen a colaborat cu banca-mamă în finanțarea și refinanțarea unor proiecte mari ca Sky Tower, care va deveni de anul viitor cartierul general al Raiffeisen Bank România, sau un complex hotelier important din centrul Bucureștiului. Tot anul trecut au început pregătirile de lansare a serviciului de facturare electronică (e-invoicing) împreună cu Transfond, compania care operează sistemul național electronic de plăți și a fost extinsă oferta de servicii dezvoltate împreună cu banca-mamă pentru clienții cu prezență regională.