Unii romani vorbesc romana ca engleza

La fel ca multi altii, am invatat o bruma de engleza datorita muzicii (de la Beatles la Pink Floyd, Emerson, Lake and Palmer, Jethro Tull, Queen) si informaticii. Adica de voie, respectiv de nevoie.

scoala nu se pune, ca am facut doar doi ani de engleza, in primul am fost invatati cum se zice “This is the door”, iar in al doilea am avut o profa care auzea atat de slab, incat am dat o lucrare de control ascultand – la un pick-up ascuns intr-o banca – “Mugur de fluier” al Phoenix-ului, care abia aparuse, biata femeie habar n-avea de fondul sonor.

Nici filmele nu se prea pun, pentru ca 90% dintre cele pe care le-am vazut de-a lungul anilor au fost americane si 90% dintre astea erau de actiune, drept care 90% dintre propozitii erau simple si centrate pe familia cuvantului ala care incepe cu “f” si se termina cu “uck”.

In fine, una peste alta am adunat un lexic de cateva sute de cuvinte, cu care ma pot descurca la o adica, daca evit timpurile si modurile verbelor.

si daca am voie sa folosesc mainile.

De fiecare data cand conversez cu un vorbitor de engleza, la sfarsitul discutiei ma dor mainile de la umar pana-n varful degetelor. Orice cuvant absent din memorie, orice nuanta de sens lipsa la apel, orice imposibila prelungire de fraza peste limita de zece cuvinte pot si e musai sa fie suplinite prin gesticulatie. Mai ales ca ma incapatanez sa evit sintagma nationala “aaa”, dar si celebra formula “You know…”, folosita nu doar de catre vorbitorii de romgleza, ci si de catre anglosaxonii sadea, insa caracterizati de un IQ modest (vezi, spre exemplificare, eforturile de declaratii ale multor vedete din lumea sportului si a showbiz-ului).

Acum, sigur, se poate discuta mult si pe tema: cat de sugestive sunt gesturile menite sa suplineasca vorbele. Exceptand cateva conventii gestuale internationale, majoritatea din zona aluziilor sexuale, lucrurile sunt destul de fluide. Daca nu-ti vine-n cap cum zic fiii Albionului “am incercat o introspectie a alterego-ului nedifierentiat”, cam care ar fi datul din maini cu care ai putea comunica acelasi mesaj?

Or, ce revelatie am avut recent? Ca unii romani vorbesc nu engleza, ci chiar romana, folosind mainile mai mult decat gura. Uitati-va la ei, ca multi apar des pe la televizor. Cu cat gesticuleaza mai larg, cu atat e mai probabil ca au probleme cu lexicul. Sau, vorba bancului, au o privire umeda si inteligenta, parc-ar vrea sa spuna ceva, dar nu stiu cum sa se exprime.

tczarojanu@yahoo.com