Urbanism: Personalizarea peisajului urban

Oficialii administratiei locale sunt obligati sa mentina un raport echilibrat intre presiunea investitorilor care vor sa-si impuna proiectele si necesitatile populatiei privind calitatea nivelului de trai.
Personalizarea peisajului urban reprezinta o politica de individualizare a centrelor urbane importante. Fie ca este vorba de crearea de puncte de reper, cum ar fi amplasarea mobilierului urban in locuri “strategice”, centrele de intersectii, parcurile sau obiective de interes istoric sau cultural sau de parade de strada, crearea unei imagini cat mai apropiate locuitorilor ar trebui sa fie una dintre cele mai importante politici urbanistice ale administratiilor locale. “Se continua programul de creare a punctelor de reper. Anul acesta urmeaza sa amplasam cinci fantani arteziene noi si sa continuam o ampla lucrare de detaliu pe bulevardul Nicolae Grigorescu, langa policlinica Titan”, a declarat Stefan Dumitrascu, arhitect-sef al Primariei sectorului 3. “Noi vrem sa personalizam aceste obiective astfel incat in orice punct te-ai afla pe bulevardul Grigorescu sa stii ca te afli pe Grigorescu si nu pe un alt bulevard din Capitala”, a adaugat el.
Sectorul 3 cuprinde doua cartiere cu o densitate demografica extrem de mare, Titan si Balta Alba, in care limita confortului urban din perspectiva numarului de locuitori este depasita de trei ori. “In Titan si Balta Alba se inregistreaza o medie de 3.700 de locuitori pe hectar, de trei ori peste limita maxima a confortului, de 1.200”, a explicat Liviu Negoita, primarul sectorului 3. Printre masurile luate, considerate in continuare insuficiente atat de administratie, cat si de populatie, se numara crearea a aproximativ 25.000 de noi locuri de parcare in ultimii ani, aproximativ 65 de kilometri de gardulete care sa imprejmuiasca blocurile si 80 de spatii de joaca. Nivelul ridicat al densitatii demografice trebuie compensat prin oferirea unui peisaj urbanistic care sa creeze o anumita nota de confort. Un alt proiect care vizeaza piesajul urban, dar si fluidizarea traficului este reprezentat de pistele special amenajate pentru biciclisti in jurul parcurilor Titan si Al.I. Cuza.
“Va fi cu siguranta o lucrare deosebit de apreciata de cei care merg pe roti, fie pentru biciclisti, fie pentru cei care merg pe role. Va da o nota de culoare Bucurestiului nostru care de obicei este gri. Speram sa fie de natura sa schimbe total impresia pe care cetatenii o au despre imaginea acestor parcuri si a acestor cartiere”, spune Dumitrascu.

800-1.000 de hectare construibile stau degeaba

Cea mai mare problema a sectorului 3 este “blocarea” unor suprafete imense de teren construibil, din cauza cererilor de retrocedare. “Regimul juridic al terenurilor este practic o catastrofa”, considera Negoita. El a explicat ca primaria de sector este administratorul terenurilor, proprietarul fiind Consiliul General al Capitalei. “In momentul in care este primita o cerere de retrocedare si se incepe verificarea dosarului nu poti sa faci nicio investitie acolo”, a adaugat primarul sectorului 3. Notificarile si punerile in posesie ridica insa, ulterior, o serie intreaga de probleme. “Se primesc notificari sau cereri incontinuu, de la parcuri pana la batistute de pamant, care oricum nu permit constructia unui imobil”, a declarat arhitectul-sef al sectorului 3. Dupa spusele lui s-a ajuns in unele cazuri la situatii absurde. Una din cereri se referea la o suprafata de teren de 120 de metri patrati exact in mijlocul unei intersectii. La intersectia dintre bulevardul N. Grigorescu si Theodor Pallady a fost retrocedat un colt de intersectie care cuprinde si o bucata din sina de tramvai. Pe strada Anastasie Panu, pe o lungime de circa 6 metri, circulatia se desfasoara pe un singur sens de mers din cauza unui garaj construit pe un teren care a fost retrocedat. Exemplele pot continua.
“Evident, respectam legile si procedurile de punere in posesie, dar in foarte multe cazuri loturile sunt subdimensionate si amplasarea lor pune mari probleme de circulatie. In momentul in care o locatie a fost eliberata de 70-80 de garaje, automat apare o notificare in instanta privitor la punerea in posesie a unui teren. Acest asalt asupra domeniului public este zilnic si in destule cazuri imbraca o forma destul de agresiva in instanta”, spune Dumitrascu.
Solutia este calea de mijloc, adica punerea in posesie a proprietarilor de drept, dar in urma unor negocieri cu administratia locala, care sa ofere in schimbul unor terenuri care ar putea afecta aspectul sau circulatia in sector, terenuri cu suprafete comparabile, in functie de locatie sau drepturi banesti. Arhitectul-sef al Primariei sectorului 3 crede ca solutia nu este “croirea” orasului dupa forma retelelor de infrastructura sau de utilitati, ci dupa o conformare stradala rationala. Dumitrascu a dat exemplul Parisului.
“Toata lumea se mira ca strazile de acolo sunt atat de drepte. Ei nu stiu ca ele sunt asa de 250 de ani, de pe vremea baronului Osman, care le-a “taiat” asa in ciuda protestelor de atunci”, a explicat el. O eventuala expropriere a respectivelor terenuri poate fi operata numai de Consiliul Municipal Bucuresti, procedura fiind anevoioasa si de lunga durata.
“Proprietarii care detin acele spatii trebuie sa incerce un schimb, avantajos de ambele parti, cu municipalitatea, ca sa nu ne sufocam. Municipalitatea trebuie sa vina sa discute. Terenul este cel mai valoros activ pe care il are primaria”, spune Negoita.
Dupa spusele lui Dumitrascu, in sectorul trei, problema constructiilor ilegale sau cu avize temporare a fost rezolvata aproape in totalitate. In ultimii trei ani au fost demolate peste 3.000 de astfel de constructii. “Cele fara autorizatii sau cu autorizatii provizorii se pot numara pe degetele de la doua maini”, a spus el.

In asteptarea investitorilor

Terenurile de circa 800-1.000 de ha care isi asteapta in continuare proprietarii reprezinta pentru potentialii investitori o adevarata mina de aur. Este de asteptat ca pe masura ce situatia lor legala se clarifica investitorii sa inceapa sa dezvolte din ce in ce mai multe proiecte imobiliare, in special comerciale si rezidentiale.
“Sectorul trei se afla in aceeasi situatie ca intreg Bucurestiul anume situatia unui burete care absoarbe orice picatura de apa pe care o gaseste
in apropiere. Nu de putine ori apa contine si impuritati”, a explicat Dumitrascu “setea” dupa investitii a Capitalei.
In cazul sectorului trei situatia este relativ buna. Terenuri construibile sunt, sau vor fi in cativa ani, iar infrastructura este acceptabila, cu cai bune de acces, precum autostrada Bucuresti-Constanta sau extinderea retelei de metrou. Arhitectul-sef crede ca in urmatorii ani sectorul trei va deveni o destinatie predilecta mai ales pentru proiectele rezidentiale.

Ramasitele politicii de zonare

Efectele conceptului urbanistic de zonare, conform caruia un centru urban este impartit in zone distincte, rezidential, comercial si industrial, se resimt, chiar daca la un nivel mai mic, si in Bucuresti. Zona industriala din partea de sud sau aglomerarile urbane din partea de vest reprezinta tentativele, partial reusite, de a izola urbanistic pe sectoare cele mai importante tipuri de imobile, dupa functionalitatea lor.
“Zonarea este depasita. Un pas important in acest sens este campania de reconversie functionala a imobilelor industriale, de exemplu, din Germania si Franta, unele dintre ele fiind transformate in muzee, centre culturale sau discoteci”, explica arhitectul-sef.
In cazul spatiilor verzi ar putea fi aplicata aceeasi masura, atat timp cat nu se atinge in mod evident functionalitatea lor primara, de a imbunatati peisajul urban. Aplicarea rigida a PUG-ului ar putea duce, spune Dumitrascu, la situatii nedorite de tipul imobile de 15 etaje intr-un cartier de vile p+2 sau imposibilitatea de a beneficia de edificabilitatea unor anumite suprafete de teren.
Orasul modern, multifunctional, trebuie sa acopere o paleta intreaga de necesitati ale populatiei, oferind in acelasi timp un confort ridicat. Amplasarea centrelor comerciale in mijlocul oraselor poate fi privita din doua perspective.
Ca motor economic, ca “izvor” de locuri de munca si o locatie convenabila pentru cetateni, dar si ca un factor negativ asupra traficului din zona.
Majoritatea mall-urilor din statele europene, in cazul in care sunt situate in apropierea centrului urban detin imense spatii de parcare si folosesc, pe cat posibil, cai ocolitoare de acces, pentru a nu determina ambuteiaje.