„Urmele” lui Teodor Moraru/ de Daniel Nicolescu

ICR continuă, cu o vrednică de stimă devoțiune față de valorile reale ale plasticii românești, editarea de albume de tip monografic. Încercând probabil să apere și formal ideea de individualitate a autorilor prezentați, Institutul nu a inițiat încă o serie (deși poate n-ar fi fost o cale tocmai rea de urmat), așa încât fiecare personalitate are parte de un format grafic și tipografic diferit, de un aparat critic și de un excurs biografic particular (vezi remarcabilele volume Vladimir Zamfirescu, Tudor Banuș, Florin Ciubotaru, Gheorghe I. Anghel etc.).

Este și cazul lui Teodor Moraru, cu un album* de format atipic (23 x 25 cm), dar prietenos la răsfoit și la așezat în rafturile bibliotecii, bine garnisit cu imagini (de ordinul sutelor, subîmpărțite în cicluri – “Urme”, “Trunchi”, “Pătrat”, “Fragmente” etc.) și configurat în două secțiuni majore: una, cea mai amplă, dedicată lucrărilor maestrului și având câteva inserții de texte critice, cea de-a doua consacrată biografiei, cu o suită de evenimente esențiale, comunicate telegrafic și împănată cu o serie de fotografii ale artistului și dascălului, alături de colegi și discipoli. Ca la mai toate albumele editurii, grija pentru acuratețea reproducerilor este cu adevărat de înalt profesionalism și restituie nealterat atât elanul cromatic cât și subtilitatea nuanțelor plastice. O singură poticnire: lipsa unui sumar, care să sublinieze caracterul monografic al lucrării și să facă (mai) lesnicioasă călătoria prin universul lui Teodor Moraru. Dar cum selecția textelor și a imaginilor îi aparține (este singurul autor menționat pe copertă și în descrierea CIP), lucrul ține probabil de intenția autorului și de lipsa lui de preocupare pentru “fleacuri” tehnice.

Teodor Moraru s-a născut în 1938, în județul Orhei, comuna Îndăraptnici. Familia se refugiază “în condiții foarte grele”, în anul 1944 și se stabilește în comuna Fundata, județul Brașov. După școala profesională urmată la Brașov și Școala tehnică de construcții mașini și tractoare din Brașov, lucrează ca ajutor de strungar, ca magazioner și apoi ca bibliotecar. Termină liceul la seral, în 1958. După efectuarea stagiului militar, se înscrie la Școala tehnică de Arhitectură din București, unde au loc și primele sale exerciții în aria picturii. Intră la Institutul Pedagogic, Facultatea de Arte Plastice, pe care o absolvă în 1968. Acesta este și anul primei sale expoziții personale (la Ateneul tineretului). În 1970 devine membru UAP. Are, de atunci și până în prezent, numeroase participări la expoziții personale sau de grup sau la tabere de creație, în țară și în străinătate (Franța, Portugalia, Olanda, Austria, Germania etc.)

Între 1991 și 2005, este profesor la Academia de Arte “Luceafărul”. Primește numeroase premii naționale și internaționale și este nominalizat la marele premiu Prometheus.

Reproducem, în încheiere, un fragment din textul lui Andrei Pleșu scris pentru catalogul expoziției personale de la Sala Dalles, în 1988, și reprodus în albumul de față (alături de cele ale Mariei Magdalena Crișan, Pavel Șușară și Adrian Guță): “Fiecare nouă expoziție a lui Teodor Moraru este un efort spre radicalizare. Artistul pare din ce în ce mai puțin preocupat să-și seducă publicul; el vrea mai curând să-l irite și să-l trezească: să-l trezească din convenția degustării destinse a artei, pentru a-l face ecorșeu în lucrările acesteia, un soi de sălbăticie asumată, sătulă de cumințenii și calofilii, dornică de confruntarea dură, necomplezentă; privitorul e trezit pentru a asista la trezirea artistului.” Din păcate, “sălbăticia” adusă în albul convențional și nivelator al paginii de album își pierde puterea de șoc. Rămâne în schimb un uimitor potențial de înnoire, de la filă la filă, de la tablou la tablou, care, orice s-ar spune și oricare ar fi intențiile autorului, este nespus de seducător.

*) Teodor Moraru, Editura Institului Cultural Român, album bilingv (română-engleză)