Va fi un an economic complicat*

2006 va fi si el un an complicat, testand capacitatea de gestiune a politicii publice. Tintele propuse de Guvern (crestere economica, inflatie etc) sunt extrem de ambitioase.

Incetinirea productiei industriale (la 2% anual), ca o consecinta a socurilor pe partea de oferta (tarife energie, apreciere Ron, reducere subventii, preturi mari la materii de baza etc), este un motiv de ingrijorare. Perioada urmatoare va arata daca avem de a face cu un fenomen de ajustare pe termen scurt sau cu unul cu efecte pe termen mai lung. Pentru ca productia sa-si reia voiciunea este necesar ca investitiile fixe si absorbtia de noi tehnologii sa creasca. Pentru 2006 este prognozata o crestere a PIB intre 3,5-4,5%, atingerea pragului de sus depinzand de anul agricol.

Productivitatea n-a mai crescut la fel de sustinut in ultima vreme, iar cresterea exporturilor s-a incetinit, ceea ce indica impactul aprecierii leului si al evolutiei salariilor. Daca aprecierea leului continua si dupa integrarea Romaniei in UE, iar imbunatatirea eficientei nu este adecvata, problema de competitivitate se poate agrava mult. Firmele trebuie sa faca fata acestei provocari prin reducerea costurilor, prin absorbtia de noi tehnologii, prin fuziuni care le vor creste capacitatile. Relocalizarile industriale (din Vest in Est) pot ajuta industria romaneasca, dar nivelul scazut al salariilor in Romania (in raport cu cele vest-europene) nu reprezinta un element decisiv in contextul unei concurente tot mai globalizate, care tine cont de o sumedenie de factori competitivi.

Socurile pe partea de oferta si consumul impulsionat de creditele bancare, la care se adauga efectul aprecierii leului, au condus la deficite externe mai mari in 2005 (deficit de cont curent de peste -9% din PIB). Aceasta tendinta nu este sustenabila in conditiile in care cresterea eficientei si fluxurile de investitii straine nu ar fi adecvate. Firmele private trebuie sa investeasca mai mult, inclusiv in tehnologii noi, sa se angrenze in cursa pentru competitivitate. Pentru 2006 este anticipat un deficit de cont curent in jur de -9% din PIB.

Politicile monetara si bugetara trebuie sa fie stricte in vederea continuarii dezinflatiei si limitarii deficitelor externe. Politica monetara trebuie sa fie mai coerenta (eliminarea recenta a diferentei mari intre rata de politica si cea de interventie este de salutat), in timp ce politica bugetara trebuie sa sprijine productia interna prin dezvoltarea infrastructurii si educatiei. Controlul salariilor este un factor esential in dezinflatie in contextul incetinirii cresterii productivitatii. Tintirea inflatiei a demarat in conditii interne monetare defavorabile, ceea ce a complicat lucrurile si a continuat sa incarce strategia dezinflationista cu obiective adiacente (evitarea supraaprecierii ratei de schimb, incurajarea creditului in moneda nationala etc.); politica monetara se va confrunta in continuare cu dileme si compromisuri. In 2006 sunt prognozate o inflatie in intervalul 6,5-7,5 si un deficit bugetar intre -0,5 si -1.

Un impediment major pentru politica monetara devine “macroeconomia unui buget in crestere” in anii de dupa integrare, prin volumul cererii agregate marite. Pentru atenuarea unor socuri bugetare dupa aderare este necesara o colectare mai buna a taxelor si largirea bazei de impozitare. Cresterea unor impozite principale ar putea fi inevitabila pentru a avea un deficit bugetar mai mic de -1.5% in anul aderarii si dupa. Aceasta crestere ar afecta inflatia in 2007 in sens negativ, daca va fi vorba de TVA; sau ar presupune un cost politic in cazul cresterii cotei unice (dincolo de complicatii de administrare a cotei marite). Este probabil ca si in anul aderarii abaterea de la tinta de inflatie sa fie considerabila (posibile alegeri anticipate ar afecta si ele dezinflatia).

Infrastructura este un mare punct nevralgic. Exista fonduri europene substantiale la care se adauga fonduri din ultimele privatizari, dar aceste resurse trebuie valorificate prin proiecte si practici viabile. Guvernul a anuntat ca autostrada Bucuresti-Brasov va fi finantata de la bugetul de stat pentru a evita intarzierile. Aceasta fiind o ruta de trafic intens, ar fi indicat sa se utilizez parteneriate de tip public-privat cu scopul de a economisi bani publici, care sa fie investiti ulterior in proiecte care cu greu pot fi finantate privat fara garantia statului.

Logistica necesara pentru utilizarea fondurilor europene reprezinta o provocare formidabila pentru Guvernul roman. S-a facut putin in ceea ce priveste gasirea cailor potrivite pentru a schimba sistemul nostru administrativ anacronic si inflexibil. Nu e suficient sa angajezi oameni care sa fie mai bine platiti. 2007-2013 este probabil perioada in care Romania poate accesa cel mai mare volum de fonduri europene disponibile ca asistenta. Constrangerile Agendei Lisabona, plus frictiunile continue dintre tarile net donatoare si cele net beneficiare vor reduce probabil nivelul finantarii dupa 2014. Daca Romania nu va demonstra ca are capacitatea de a absorbi in mod adecvat fondurile europene, perspectivele pe termen lung privind asistenta financiara se vor inrautati.

* Concluzii din D. Daianu, “Economia romaneasca: ce este de urmarit in 2006”, ce a aparut in Raportul SAR, 9 martie 2006