Valahii luptă la Austerlitz/ de dr. Adrian-Silvan Ionescu

Pe 4 și 5 decembrie 2010, la Slavkov, în estul Republicii Cehe, se va desfăsura reînscenarea Bătăliei de la Austerlitz. Este o editie aniversară pentru că, în acest decembrie, se împlinesc 205 ani de la desfășurarea ei. Este, deci, de așteptat că va atrage un număr însemnat de reînscenatori (re-enactors în engleză) si un public pe măsură, așa cum a fost la împlinirea bicentenarului (2005). Numită și “Bătălia celor trei împărați”, pentru că la ea au fost prezenți Napoleon I, kaiserul Francisc I al Austriei și țarul Alexandru I al Rusiei, confruntarea s-a soldat cu una dintre cele mai strălucite victorii ale armatelor franceze. Prin această izbânbdă, Napoleon își serba împlinirea unui an de la încoronare.

Pasionați în ultimii cinci ani de campanile napoleoniene, câțiva dintre membrii fondatori ai Asociației 6 Dorobanți au decis să îmbrace uniforma infanteriei franceze si să se alăture trupelor ce luptă pentru Împărat. Cu participări anterioare la Austerlitz, Zneim, Waterloo – și chiar regizând, în această vară, la Râșnov, o încăierare din acele vremuri -, bravii valahi sunt deja soldați cu experientă, echipați și antrenați pentru campanie. Obișnuiți să doarmă pe paie, sub pânza subțire de cort, să mănânce pe apucate și orice li se oferă (deși este prudent a pleca pe front cu o pâine neagră, un burduf de brânză si niscai slănină ori cârnati bine afumati în traista de merinde, chiar daca noi, ortodoxii suntem in Postul Craciunului), să îndure frigul, aversele sau soarele torid, fusilierii, grenadierii și sapeurii români se vor alătura camarazilor din restul Europei adunati sub drapelul surmontat de vulturul imperial, la Austerlitz, la răpăitul tobelor si la sunetul strident al piculinei cu care se interpretează Imnul Imperial, “Le grenadier”, “La marche des trainards”, “La marche des bonnets à poile” si alte melodii mobilizatoare din vremurile acelea.

Timp de două zile vor face manevre pe pământul înghetat sau plin de noroi – după caz -, vor slobozi armele cu pulbere neagră, pe buze si pe obraji vor fi mânjiti cu negru iar în gură vor avea constant un gust alcalin de la ruperea cu dintii a cartuselor; părul si barba le vor fi pârlite de scânteile produse la tigăita muschetei vecinului din stânga; ochii le vor lăcrăma de la fum iar în nări vor avea persistent mirosul neplăcut de pucioasă; degetele le vor îngheta pe teava armei, urechiile le vor degera sub bicorn (aceasta dacă nu sunt grenadieri spre a purta enorma căciulă din blană de urs). Dar toate aceste neajunsuri vor fi date uitării atunci când se vor împărtăsi din laurii gloriei si-si vor alătura glasurile bărbătesti la uralele cu care va fi întampinată aparitia lui Napoleon în mijlocul lor. Aruncându-si pălăriile sau căciulile în sus ori ridicându-le în vârful baionetei, toti vor ovation, cu inimile pline, “Vive l’Empereur!”. A doua zi, în fata Mausoleului de la Prazen, trupele oponente se vor reuni, în perfectă armonie si pace, pentru a aduce un omagiu eroilor căzuti în acea bătălie. Reconstituirile momentelor-cheie din istoria modernă si contemporană au tocmai aceasta misiune: impacarea contremporaneitatii cu trecutul, cu deciziile-limita si cu dramele istoriei, aplanarea vechiile inamicitii prin readucerea în actualitate a evenimentelor de altadata ce sunt reinscenate fara patima si ura.

ADRIAN-SILVAN IONESCU (n. 1952) a studiat la Liceul de Arte Plastice “N. Tonitza” și apoi la Institutul de Arte Plastice “N.Grigorescu”, secția Istoria și Teoria Artei, pe care a absolvit-o în 1975. A lucrat ca muzeograf la Muzeul Național de Artă, apoi la Muzeul Municipiului București, unde a fost chiar director adjunct (1990-1993), după care a fost consilier cultural la Inspectoratul pentru Cultură al Municipiului București (1994-1995). S-a dedicat cercetării și, din 1995 până în prezent, este cercetător științific I la Institutul de Istorie “N. Iorga”. Doctor în științe istorice (1997). Din 1996, a început să predea. Actualmente este profesor asociat la Universitatea Națională de Arte și la Universitatea București, Facultatea de Istorie, unde susține cursuri de istoria fotografiei și a filmului, istoria artei și a costumului. Este critic și istoric de artă cu o lungă activitate de cronicar plastic și organizator de expoziții. A publicat 12 cărți și a editat alte 3. Pentru lucrările sale, a fost distins cu Premiul Academiei Române (1992), Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru critică (2002) și Premiile “Simion Mehedinți” (2003), “Nicolae Bălcescu” (2008) și “I.C. Filitti” (2009) ale Fundației Culturale “Magazin Istoric”. Este cavaler al Ordinului Meritul Cultural (2004).