Vanzatorii de subiecte asteapta sa vina si randul Romaniei

Mitul agenturilor straine care strica imaginea tarii a inceput din timpul revolutiei din ’89 si s-a propagat pana in zilele noastre. Cine sunt “acuzatii”? In general, trimisi ai unor agentii de presa straine sau ai unor ziare, ba chiar jurnalisti liber-profesionisti. Aproape toate marile agentii din lume sunt prezente in Romania, chiar daca, vorba unuia dintre interlocutori, Romania nu e tocmai centrul pamantului. Dar tocmai pentru ca nu este centrul pamantului, numarul celor care transmit vesti despre Romania este destul de limitat, insa ei sunt optimisti: nivelul de inters acordat Romaniei a crescut deja, iar odata cu integrarea europeana si cea in NATO este de asteptat ca stot mai multe companii sa fie inetersate de zona, prin urmare sa doreasca sa afle cat mai multe despre ea. Cat priveste informatiile sociale, avand ca subiect mai cu seama adoptiile, copiii bolnavi de SIDA, rromii sau imigrantii romani, Romania este mana cereasca pentru jurnalisti.

Phelim McAleer si Ann McElhinney sunt un cuplu de jurnalisti de origine irlandeza. El scrie pentru Financial Times, iar ea este o fosta profesoara reconvertita in jurnalista. Impreuna lucreaza la o carte despre copiii din Romania. De fapt, el nu va mai lucra pentru FT decat pana in luna octombrie.

“Din cauza caderii economice, compania renunta la multe birouri. Pozitia mea din Romania va fi preluata de corespondentul din Ungaria,” spune McAleer.

Corespondentul FT se afla in Romania de cativa ani, dar a acoperit si Bulgaria.

“O sa lucrez ca freelancer, dar sper ca din ce in ce mai putin, fiindca vreau sa scriu aceasta carte. Nu vreau decat sa mai lucrez decat pentru a-mi castiga existenta,” spune el.

Cu stilul de pana acum, McAleer nu se deosebea prea mult de un freelancer: suna de cateva ori pe zi la redactia FT, incercand sa convinga ca povestile sale sunt publicabile. Cateaodata sunt, cateodata, nu.

Sotia sa, Ann, care deja s-a specializat in vanzarea de subiecte pentru presa irlandeza si britanica, mai ales pentru tabloidele din aceste tari, se ocupa de subiecte sociale, in special probleme legate de copii si adoptii.

In calitate de corespondent al unuia dintre cele mai prestigioase publicatii din lume, McAleer se bucura de toate avantajele aferente- are o asistenta personala, iar compania plateste toate cheltuielile legate de transmiterea textelor.

Ann stabileste pretul in functie de importanta articolului, de dimensiuni, iar pretul poate creste daca stabileste un acord de exclusivitate cu publicatia respectiva.

Freelancing poate face oricine cunoaste bine limba tarii careia se adreseaza, care cunoaste piata si are, eventual, si niste contacte. De cele mai multe ori sunt preferati vorbitorii nativi, care castiga si mai mult.

Pretul pentru un articol variaza de la 35 de euro pana chiar la 1.000 de euro.

Dina Kyriakidou, senior corespondent la Reuters Romania se afla aici doar de un an, dar spune ca nu exista regula in privinta articolelor pe care trebuie sa le scrie despre Romania. “Acoperim subiecte economice, politice, de interes general si sportive. Nu exista nici o cerere speciala cu privire la numarul de articole pe care trebuie sa le scriem, dar dorim sa fim pe placul clientilor nostri, care variaza de la bancheri la investitori straini, care au investit in Romania sau in emisiunile de obligatiuni ale Romaniei pana la milioanele de abonati online,” spune ea.

“Desi ne concentram in special asupra eforturilor de restructurare ale Romaniei in vederea integrarii europene si intampinarea cerintelor mentorilor ei economici, precum FMI, scriem articole cu subiect politic, despre relatiile internationale ale tarii, interviuri cu personalitati si orice ii poate interesa pe cititori, telespectatori sau ascultatori, de la eforturile de construire a unui parc tematic Dracula pana la povesti colorate despre mostenirea culturala a tarii si oamenii ei.”

Reuters are, in acest moment, cinci corepondenti, doi fotografi si un cameraman.

Varietatea pentru stiri este aceeasi si pentru Agentia France Presse (AFP), care are in Romania doi ziaristi romani si un expatriat francez, care se schimba o data la trei ani.

“De obicei, pornim de la principiul ca scriem pentru cineva care nu cunoaste Romania si care nu stie nimic despre subicetul in cauza, chiar daca a mai fost tratat- asta e valabil pentru ziarittii de agentie din orice tara, oricat de importanta- si de aceea trebuie totdeauna sa pui backgroundul necesar. Cam 90-95% din ce scriu intra,” spune Mihaela Rodina. “Uneori, ne orientam si in functie de actualitatea inetrnationala si lasam o stire pe a doua zi dimineata, cand e mai liniste in lume. Oricum, incercam sa mentinem Romania in atentia opiniei publice si sa dam regulat stiri din majoritatea domeniilor.”

Cum poti lucra pentru ei?

Bogdan Preda si Cristi Cretan nu sunt un cuplu, dar au un comun faptul ca sunt singurii reprezentanti in Romania a doua agentii de presa straine, Bloomberg, respectiv Dow Jones.

Bogdan Preda spune ca marele sau noroc a fost urechea muzicala iesita din comun si engleza invatata de la gradinita, combinate cu o fire curioasa si sensibila.

Nu a lucrat in presa romaneasca deloc, a intrat direct la Associated Press (AP), dupa care a ajuns la Bloomberg.

“Piata este destul de ingusta, dar este destul de greu, pentru ca nu e usor sa te adaptezi stilului unei agentii de presa straine. E greu pentru ca nu vorbesti cuiva familiarizat cu economia din Romania si trebuie sa explici in cuvinte putine, pe limba lor, ceea ce nici pentru romani nu e usor de inteles, lucruri precum spaga, de pilda,” spune Preda. “eu trebuie sa scri cat e nevoie, iar nevoia nu este generata de un plan, ci sunt stiri considerate de interes, care sa conduca la un <<market moving>>, adica sa provoace un usor ridicat de sprancene unui client Bloomber.”

De platit spune ca este platit mai bine decat majoritatea jurnalistilor din Romania, dar fiind singur nu are niciodata concediu. El spera ca evenimentele politico-economice in care este angrenata Romania sa starneasca interesul investitorilor, astfel incat sa determine agentia pentru care lucreaza sa se extinda.

Cristi Cretan de la Dow Jones, singur si el, isi imparte biroul cu cei de la AP, pentru care a si lucrat o vreme. Intre AP si Dow Jones exista un acord international, prin care AP furnizeaza stiri sociale, pentru care primeste, in schimb, de la Dow Jones, stiri economice.

Subiectele sunt alese de el si editate de catre o persoana de la biroul din Londra, de care apartine si care il si plateste. Pe langa flashuri informative de cateva cuvinte, asupra carora revine de mai ulte ori pe zi, el scrie si articole de tip feature si interviuri.

“Visul meu este sa fac un ziar, sa gasesc pe cineva care sa investeasca, cineva dni afara, astfel incat sa nu fie afectat si supus nici unei presiuni, dar inca n-a venit nimeni,” spune el.

Cretan are 33 de ani si a studiat trei ani electromecanica la Craiova, orasul sau natal, dupa care, “de plictiseala”, a venit la Bucuresti, la Jurnalistica si unde a inceput sa lucreze ca ziarist de politica interna.

O victima a lipsei de profesionalism

Indiferent de cei care s-au aflat la putere, ziaristii s-au facut “vinovati” de distorsionarea realitatii, lucru care a generat o imagine “necorespunzatoare” cu realitatea.

“Treaba mea nu este sa cenzurez ce spun altii, sa fac imagine, nici companiilor, nici Guvernului, nici BNR. Scriu ceea vad, dar sa ne intelegem, toti suntem subiectivi. Esti profesionist, esti cat de obicetiv poti, dar asta nu inseamna ca esti obiectiv 100%,” spune Cretan.

Tocmai pentru a-si pastra obiectivismul, Bogdan Preda de la Bloomber spune ca desi i-ar placea nu scrie editoriale sau comentarii pe care sa le publice in presa de limba romana. “Nu am facut-o pentru ca atunci cand cineva citeste o stire scrisa de mine sa nu se gandeasca <<a, asta e Bogdan Preda, care are parerea aia.”

Phelim McAleer spune, la randul sau, ca Romania “nu sufera din cauza stirilor proaste, ci din cauza articolelor proaste, care de multe ori au fost lipsite de acuratete si superficiale.”

“Romania a devenit cunoscuta datorita povestilor cu cersetori si imigranti, lucru care a crescut interesul pentru tara, insa cred ca oamenii au inceput sa treaca dincolo de suprafata,” spune el.

Mihaela Rodina de la AFP spune totusi ca interesul pentru Romania a ramas acelasi de dinaintea invitarii la aderarea in NATO.

“Am ramas aceeasi tara <<mereu surprinzatpare>>, unde oricand pot aparea evenimente insolite. Cand tratam astfel de subiecte, parca ii si vedem pe ziarittii de la desk-ul de la Paris citind depesele noastre cu voce tare si spunand: i-auziti ce se mai intampla in Romania! (poate e vorba doar de imaginatia noastra). Exista, intr-adevar, un interes mai profund pentru cele zece tari care vor intra in UE in 2004 si care vor schimba harta Europei. Va veni probabil si randul Romaniei si Bulgariei.” claudia.covaci@zf.ro