Vedere de la Curtea Arsa

La intrebarea “Cum se infatisau Bucurestii inaintea marelui incendiu din 1847?”, gravura aceasta ne ofera un raspuns, ce-i drept, nu prea concludent, orasul fiind situat intr-un plan prea indepartat, pentru a distinge ceva interesant. Totusi, decat nimic…
Michel Bouquet, autorul desenului dupa care s-a executat gravura, a cautat – ca orice romantic – pitorescul, in primul rand pitorescul. Abia apoi a fost preocupat de redarea adevarului care sa ne permita sa recunoastem un obiectiv istoric, arhitectonic, religios sau etnografic. Se asezase dincolo de zidul Curtii Arse, pe batranul drum al calicilor, pe unde coborau negustorii olteni si sibieni. Cum se poate remarca, drumul era in reparatii. In stanga, ruinele lui Mihai Voda Viteazul erau impunatoare si aveau un farmec deosebit, mai ales pentru un romantic. Mai departe, intr-un plan mai indepartat decat in realitate, se distinge foisorul de foc ridicat pe vremea lui Kiseleff si noul foisor de foc in constructie, inceput in primul an de domnie al lui Gheorghe Bibescu. Acestea sunt obiectivele lesne de recunoscut. Foarte ciudate sunt turnurile din partea dreapta a imaginii, asemanatoare cu turnul Galata din Constantinopol si care, la prima vedere, par turnuri de biserica. Privite mai atent, se dovedesc ca nu sunt ceea ce par a fi. Dar ce sunt? Nu figureaza in planul Boroczyn, nici in scrierile despre vechiul Bucuresti. Cu atat mai surprinzator, pot fi vazute ori doar sugerate in vedutele fanteziste in care, daca eliminam mental “muntii” si “dealurile”, nimerim peste o imagine foarte asemanatoare cu aceasta.