Vedere spre Sf. Spiridon Nou

Alaturi de fotografie, desenul – desi mult mai vechi ca tehnica de imortalizare – a contribuit enorm la scrierea istoriei acestui oras. Ce-i drept, nu putea sa reflecteze realitatea pura, in detalii fine, deseori ascunse ochiului.

Era un punct de vedere artistic – in acest sens depasea fotografia -, dar si foarte personal, proportional cu pregatirea desenatorului.
In desenul prezentat aici, executat in primii ani de domnie a lui Carol I, de catre francezul L. Breton, autorul a fost atras, fara indoiala, de stilul neogotic al bisericii Domnita Balasa, poate si de spectaculoasa biserica Sfantul Spiridon Nou, vizibila in plan indepartat, si ea “restaurata” de Xavier Villacrosse, intr-un stil bogat in elemente neogotice, dupa ce a avut grija sa stearga, conform traditiei pamantului, orice urma din ctitoria Ghiculestilor. In vecinatatea acestor biserici, Breton s-a simtit, probabil, ca acasa. Insa doar dinaintea lor, fiindca imprejurimile tradau “strainatatea”, amintindu-i cu brutalitate ca se afla in Valahia: modestie, saracie, lipsa de gust, iata ce vedea si ce vedem si noi din desenul sau, multiplicat mai tarziu sub forma de gravura.
Din fericire, peste vreo zece ani, la sugestia lui Carol I, Primaria va declansa o ampla campanie de transformare, in stil parizian, a Capitalei, facand din desenul lui Breton un martor desuet al unor timpuri apuse.