Venite din comunism/ de Ziarul de duminică

Lev Troțki

Viața mea

Autobiografie

Meteor Publishing

Traducere din limba engleză de Eugen Damian.

Lev Troțki, apropiatul colaborator al lui Lenin, organizator al Marii Revoluții din Octombrie și conducător al Armatei Roșii în războiul civil, a scris autobiografia Viața mea în 1929, când își începuse viața nesigură în exilul la care fusese condamnat de regimul lui Stalin. Viziunea lui asupra mișcării comuniste – lupta clasei muncitoare definită de Marx și de Lenin – fusese mereu una universală, în care solidaritatea proletară internațională se ridica deasupra intereselor naționale înguste.

Autobiografia de față, prima operă scrisă de Troțki în exil, este fără îndoială una dintre cărțile de referință ale timpului nostru. Cu siguranță că atunci când a început să scrie povestea vieții sale și-a dat seama cât de importantă putea fi o asemenea carte. Nu a considerat niciun moment că era vorba de memoriile unei cariere încheiate. Dimpotrivă, a tratat-o ca pe o parte integrantă a vieții sale active, ca pe o modalitate prin care se putea uita în urmă la toate evenimentele la care participase pentru a le evalua în lumina propriei experiențe și concepții și pentru a continua lupta plecând din acest punct.

Troțki scrie această autobiografie în calitatea sa de lider și de purtător de cuvânt recunoscut al comunismului internațional, opus dictaturii lui Stalin. Fiind una dintre figurile centrale ale revoluției bolșevice, Troțki rămâne în aproape toate cazurile singurul martor ocular al intrigilor și al luptelor timpurii din interiorul guvernului comunist. Interpretarea pe care Troțki o dă evenimentelor și forțelor puse în mișcare nu are egal. Mintea sa strălucită era înzestrată cu o mare putere de pătrundere. El a prezis ridicarea noii birocrații sovietice cu o uimitoare precizie și a inventariat crimele lui Stalin cu cincisprezece ani înainte ca Hrușciov să țină senzaționala sa cuvântare din 1956.

Exilul lui Troțki l-a plasat în afara Partidului Comunist oficial și în afara lumii politice în ansamblul ei. Totuși, în acest fascinant document, el rămâne fidel filozofiei revoluției mondiale permanente, oferind perspectiva unui om informat în cel mai înalt grad asupra luptei pentru viitorul socialist al omenirii.

Ben Lewis

Istoria comunismului

prin bancurile epocii

Meteor Publishing

Traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu.

Au contribuit bancurile la răsturnarea comunismului în fostul bloc sovietic?

Britanicul Ben Lewis, regizor de filme documentare TV și critic de artă, trece în revistă istoria comunismului în țările est-europene, de la Revoluția Rusă și până la Putin, prin bancuri specifice, explicate și puse în context. Subiectul – aparent banalizat de numeroase lucrări de specialitate – beneficiază de o abordare inedită: capitolele cronologice sunt despărțite prin intervenții auctoriale postmoderniste ce prezintă documentările lui Lewis în fostele țări ale blocului sovietic, relația sa personală cu o artistă nostalgică a comunismului și propriile lui teorii sociologice despre bancurile politice.

Istoria regimului comunist este presărată cu glume subversive și interviuri cu persoane implicate în propagarea lor, inclusiv cu românul Călin Bogdan Ștefănescu, unicul statistician din lume al bancurilor de acest fel. Înconjurați de securitate, amenințați cu arestarea și condamnarea la închisoare, bombardați cu propagandă și trăind într-un sistem economic falit, cetățenii persiflatori ai fostelor state comuniste au transformat bancurile într-o formă de artă, utilizându-le ca modalitate codificată de spunere a adevărurilor și adaptare la absurditățile sistemului.

„Ai auzit de sistemul politic de care s-a râs până a pierit? Se întreabă Lewis.

Multe persoane care au trăit în blocul sovietic mi-au povestit că umorul a doborât comunismul, dar puține au putut explica și cum s-a întâmplat. Călătorind prin Europa Centrală și de Est în căutarea relicvelor unui trecut amuzant, revendicarea aceasta orgolioasă mi-a dăinuit în minte ca prima frază dintr-un banc, iar călătoria mea a devenit căutarea poantei.

Am aflat multe poante, de-a lungul multor ani. Ce s-ar întâmpla dacă comunismul ar triumfa în Arabia Saudită? Este posibil să împachetezi un elefant în ziar? Ce are patruzeci de picioare și patru dinți? Este marxism-leninismul o știință? Care este premiul pentru cel mai bun banc politic? De ce este Ungaria țara cea mai mare de pe glob? Cum împătrești valoarea unui Trabant? Sunt rușii frații noștri, sau prietenii noștri? Și de ce, în ciuda tuturor lipsurilor, hârtia igienică în RDG se fabrica întotdeauna în strat dublu? Răspunsurile la întrebările de mai sus nu pot fi găsite în alte manuale de istorie, dar ele se găsesc între copertele acestei cărți, fiindcă le-au pus și le-au răspuns bancurile comuniste, moștenirea culturală ciudată, atrăgătoare, fermecată și neașteptată a șaptezeci și doi de ani de marxism-leninism.”

Piotr Pogorzelski

Borș ucrainean

De la statul sovietic la revoluția demnității

Meteor Publishing

Traducere din limba poloneză de Cristina-Daniela Godun.

Piotr Pogorzelski, corespondent al Radio Polonia la Kiev, aduce în atenția cititorului diferite teme ale vieții sociale și politice în Ucraina condusă de Viktor Ianukovici. Cartea conține o multitudine de informații, date statistice, povești interesante, încercând să deslușească interesele economice și scopurile politice într-un moment istoric important pentru Ucraina. Printre acestea, este analizată decizia lui Ianukovici de a nu semna un acord de asociere cu UE.

Cartea este o sursă valoroasă de informații cu privire la poporul ucrainean și mentalitatea oamenilor care-și duc viața într-un spațiu situat între Uniunea Europeană și Rusia. O mare parte a țării a protestat împotriva deciziei lui Ianukovici. Capitolele cărții – „Locuitorii”, „Limba și cultura”, „Religie” etc. – dezvăluie date surprinzător de interesante despre poporul vecin.

„După un an de lucru în calitate de corespondent al Radioului Polonez, mi se părea că înțeleg tot ce se petrece aici – și mecanismele politice, și cele sociale. După trei ani îmi spuneam: știu că nu știu nimic. După alți șapte, am ajuns la concluzia că știu suficient cât să pot scrie cartea aceasta”, mărturisește Piotr Pogorzelski.