Viața, ca realitate insuportabilă/ de Stelian Țurlea

Gellu Naum

Opere III

Teatru

Editura Polirom

Volum îngrijit de Simona Popescu și Ion Cocora. Prefață de Simona Popescu. Fișă de dramaturg de Ion Cocora. Conține piesele: „Exact în același timp”, „Florența sunt eu”,  „Poate Eleonora…” „Insula”, „Ceasornicăria Taus”, „Nepotul lui Rameau”. „N-a scris ca un dramaturg, ci ca un suprarealist. Gellu Naum clatină cu nonșalanță tabieturile dramaturgice de rigoare, polemizând cu popularul comic sau cu la fel de popularul, în fond, tragic, înlocuindu-le cu umorul negru care le conține, a rebours și exploziv, pe amândouă, la care se adaugă un frison poetic.” (Simona Popescu). „Operațiunea pe care Gellu Naum a făcut-o în Nepotul lui Rameau aș putea să o denumesc o transformare subcutanee a textului. Fără să piardă nimic din structura foarte complexă a unui text filozofic. Fără să altereze complexitatea cu care exprimă personajele. Gellu Naum a mânuit cu o extraordinară înțelegere literară cuvintele, transformând un text care era menit să fie citit într-unul care poate fi înțeles fiind auzit. Operațiune de o extremă subtilitate și delicatețe.” (David Esrig)

Korossi P. Jozsef

Ruleta maghiară

Convorbiri cu Markó Béla

Despre literatură, politică, societate

Editura Curtea Veche

Cartea debutează ca un volum de memorii, cu istorii personale, amintiri sau mărturii în premieră. Anii de școală în Târgu Secuiesc, studenția petrecută la Cluj, primii ani de muncă în învățământ la Târgu Mureș, implicarea în viața politică și ascensiunea în fruntea UDMR, toate acestea sunt jaloane biografice printre care se strecoară omul de stat și poetul Markó Béla, reușind un atent balet între simțul datoriei față de cei care l-au ales să-i reprezinte și conștiința artistului a cărui voce se aude din păcate prea încet. Volum la granița dintre interviuri, convorbiri, scriere confesivă și eseu, în text fiind inserate din când în când și poeme, mai vechi sau mai noi, “Ruleta maghiară” apare într-o ediție revizuită și prescurtată față de originalul maghiar. Referințele culturale sunt numeroase, la fel și cele politice. Markó Béla nu ezită să fie tranșant când este cazul, dar de la un capăt la altul al cărții își păstrează obiectivitatea, fără patimi și fără a ceda vreun moment ispitei unui naționalism greșit înțeles.

Fernando Pessoa

Cronica vieții care trece

Editura Humanitas fiction

Traducere și note de Dinu Flămând și Micaela Ghițescu. Ediție îngrijită, antologie și prefață de Dinu Flămând. Cuprinde: Pagini de jurnal • Variantă a iubirii Hamlet – Ofelia trăită de Pessoa la modul epistolar • Cronica vieții care trece în idei incomode • Scandal de presă ca farsă metafizică • Înșelătoare pledoarii pentru false ambiții politice • Provocările unui bancher devenit anarhist prin îmbogățire • Canibalismul ca artă culinară • Indignările unui pudic • Elogiul piromaniei sau despre labirintul gloriei. „Nicicând Fernando Pessoa nu e mai absent din sine, din alții și din lume decât în aceste scrisori către Ophélia care au în fundal spectrul orașului Lisabona, atât de viu pe din afară și atât de ireal pe dinlăuntru, conținându-l și pe Poet, care se pretează la cel mai serios joc ca și cum ar fi fost un extraterestru față de el însuși. Toți cititorii cunosc, fiindcă el nu le-a impus-o, lumea lui de irealitate visată, în care el s-a refugiat de la bun început pentru a putea suporta insuportabila realitate căreia îi spunem Viață.“ (Eduardo Lourenço)

Angelo Mitchievici

Caragiale după Caragiale

Arcanele interpretării: exagerări, deformări, excese

Editura Cartea Românească

„Caragiale și caragialismul au intrat în metabolismul culturii și civilizației românești, iar felul în care reacționăm la cele două instanțe constituie în sine un test estetic, etic și, nu în cele din urmă, noetic. Confruntarea cu Caragiale și caragialismul nu poate fi evitată, nici chiar de cei care nu-i citesc opera, pentru că Lumea lui Caragiale a devenit parte din lumea în care trăim, s-a mulat pe reflexele noastre mentalitare, ne-a modelat gesticulația cotidiană, atât în spațiul public, cât și în cel privat, și a configurat o stilistică particulară, un indelebil profil identitar. Ce e de făcut? Să ne privim cât mai adânc în această oglindă, să ne cunoaștem mai bine, să ne lăsam posedați de geniul lui Caragiale, să devenim caragialieni, adică înțelepți, buni și ironici.”

Alfred Jarry

Zile și nopți

Romanul unui dezertor

Editura Univers

Traducere și note de Irinel Antoniu. Apărut în 1897 și tradus pentru prima dată în limba română, romanul acesta își are rădăcinile în experiența de soldat a lui Jarry însuși. Conflictul dintre o inteligență aleasă și abrutizanta disciplină militară, absurdul și grotescul cazărmilor și al spitalelor militare se îmbină aici cu evocarea fratelui absent – un adevărat dublu al eroului –, pasiunea pentru heraldică sau deliciile unui dezmăț hașișin. Satira, de care nu scapă nici lumea militară, nici cea intelectual-artistică, se lasă atenuată de lirism și jocuri de limbaj. Iar într-unul dintre capitole își face apariția chiar și conceptul de patafizică.

Peter Mayle

Din nou în Marsilia

Editura RAO

Traducere din limba engleză de Monica Laura Ciubotariu prin Lingua Connection.

„După ultima aventură a simpaticului detectiv Sam Levitt în Franța, el s-a gândit că o vreme nu va mai pune piciorul în Marsilia, cu atât mai mult cu cât frumoasa Elena Morales îi reținea atenția în San Francisco. Dar miliardarul Francis Reboul, o mai veche cunoștință, le face lui Sam și Elenei o ofertă de nerefuzat. Aceea de a petrece mai multe zile în însorita Marsilie, unde să-l ajute la realizarea unui proiect imobiliar. Dar lucrurile se complică, deoarece nu doar Reboul era interesat să câștige proiectul. Iar unii dintre concurenții săi nu au scrupule… Va reuși oare Sam să supraviețuiască și să savureze încă o farfurie cu bouillabaisse?”