Viață de politician exemplar/ de Ziarul de duminică

Ion I. Solcanu

Ioan Hudiță

Istoric, om politic și autor de jurnal

Editura enciclopedică

Cuvânt înainte de acad. Dan Berindei:

„Profesorul Ion Solcanu a realizat – depunând fără îndoială un efort deosebit – o  complexă biografie a unei vieți încercate, cea a profesorului loan Hudiță. Consătean cu cel evocat, Ion Solcanu a scris lucrarea cu mult suflet și lucrul acesta se simte nu numai din conținutul ei, cât mai ales din stăruința și minuția demersului său. Dar, în același timp, a facut-o cu o evidentă pasiune de om de știință, dornic de a realiza o lucrare cât mai completă.

Ioan Hudiță a avut o viață lungă, de 86 de ani. De fapt, existența sa s-a confundat cu o succesiune de provocări și de încercări. Plecat de la țară, ca fiu al unui învățător dedicat profesiunii sale, unul din cei 16 copii ai acestuia, a trebuit de mic să dea o necurmată luptă pentru a-și croi drumul prin viață, a se realiza și afirma. L-am cunoscut, eu fiind un tânăr student, când nu avea încă 50 de ani, în vremea când a reușit să străbată cea mai grea etapă a carierei sale, devenind profesor de istoria diplomației la Universitatea din București în condițiile activității sale de adversar al mareșalului Antonescu, tocmai cel de care depindea decretul său de promovare. După ce i-am fost student, i-am devenit ginere, încheind o fericită și împlinită căsnicie de 63 de ani, așa că am fost un martor direct al încercărilor prin care a trebuit să treacă în a doua parte a vieții sale, consecințe ale acestora lovindu-mă de altfel și pe mine.

Profesorul Solcanu, cu multă stăruință, a reușit să reconstituie o viață, să reînsuflețească pe eroul său, dându-mi senzația de a-1 reîntâlni după atâtea decenii de la dispariția sa. De altfel, trebuie să mărturisesc că eu nu m-am despărțit în fapt niciodată de Ioan Hudiță, datorită atât bunei și înzestratei mele tovarășe de viață, cât și faptului că destinul a vrut să fiu cel căruia i-a revenit moștenirea și valorificarea Jurnalului său politic.”

Ioan Hudiță, cu strălucit doctorat în istorie la Sorbona, profesor la Facultățile de Litere și Filozofie ale Universităților din Iași și București, secretar general adjunct al PNȚ și colaborator apropiat al lui Iuliu Maniu, ministru în guvernele Sănătescu II și Rădescu, autorul Jurnalului politic din care ginerele său, acad. Dan Berindei, a publicat până acum 18 volume, aparține elitei intelectuale și politice a României interbelice, a cunoscut din plin abuzurile regimului totalitar comunist: a fost epurat din Universitate și încarcerat vreme de aproape nouă ani, în închisorile din București, Craiova, Sighet ș.a., fără a fi judecat și condamnat; a fost marginalizat și interzis tiparului; a fost supravegheat și urmărit permanent de Securitate, până la așezarea lui în pământul Țării, pe care a slujit-o și iubit-o până la sacrificiu.

Corneliu Coposu spunea despre Ioan Hudiță: ,,Profesorul Hudiță a fost un om modest, dar un mare caracter; un luptător bun și loial; un istoric care a strălucit prin cultură, hărnicie și onestitate științifică. A fost un profesor ilustru și un gânditor neostenit, cu inteligență sclipitoare și cu excepțională putere de analiză; a fost un om agreabil, înzestrat cu superbia curajului moral și a optimismului robust, generat de luciditate și echilibru spiritual. A fost un îndrăgostit de Adevăr și de Țară.”