Vieți de jupânese/ de Ziarul de duminică

Gonstantin Gane – Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane. Boieroaice din Moldova și Țara Românească în veacurile XVI-XIX. Editura Corint. Colecția Istorie cu blazon. Ediție îngrijită de Viorel Gh. Speteanu. Prefață de Mihai Dim. Sturdza. Cuvânt despre autor de Dan Ciurdin.

Constantin Gane (1885-1962) a fost un prozator și memorialist foarte gustat, trăgându-se din vechea familie a Găneștilor. A studiat dreptul în Germania, a fost avocat la Botoșani și București, a participat la războiul balcanic și la războiul din 1916-1918, o parte din experiențele de pe front adunându-le într-un volum premiat de Academia Română. În 1940 și 1941 funcționează ca ambasador la Atena, preocupându-se, printre altele, de drepturile românilor macedoneni. A făcut parte din mișcarea legionară și, condamnat de regimul comunist în 1949, a sfârșit în închisoarea de la Aiud. Din lucrările mai importante ale creației sale, putem enumera: Amintirile unui fost holerice (1914); Prin viroage și coclauri, 1916-1918 (1922); Pe aripa Vremii (1923); întâmplarea cea mare (1925); Trecute vie fi de doamne și domnițe (1933); Farmece. Viața lui Despot Vodă (1933); Acum o sută de ani. I. Cronica lunară a anului 1834 (1935), //. Cronica lunară a anului 1835 (1935); P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării (1936); Epoca fanari­otă, 1714-1821 (1941); De la restabilirea domniilor pă­mântene până la Unirea Principatelor, 1822-1859 (1941); Neamurile Mavrodinești… (1942). Gane este foarte cunoscut pentru Trecutele vieți de doamne și domnițe.

Dar a mai publicat o carte apreciată, cea de față, Amărâte și vesele vieți de jupănese și cucoane, în 1943. Reeditarea din 2006 la Editura Fundației Gheorghe Marin Speteanu n-a prea fost cunsocută, drept care o semnalăm cu interes pe cea de acum. Este o carte care se ocupă cu precărere de modul de existență al boierimii. („Jupânese” erau numite odinioară femeile aparținând acestei clase.)

„Bun genealogist – scrie îngrijitorul ediției –, admirabil portretist, a prezentat  istoria, poate prea subiectiv când scria despre neamul său, însă sprijinit pe o «cunoaștere perfectă a bazei documen­tare» (Nicolae Iorga).”

Așa cum explică editorul de ce a considerat oportună reeditarea acestei lucrări, o  spunem și noi: „În primul rând, se adresează unor nu­meroase categorii de cititori. Marele public este atras de lectura plăcută și instructivă, care uneori are valențe di­dactice nesupărătoare, dar oferă detalii anecdotice despre existența familială și domestică, modă, obiceiuri, institu­ții, distracții. Specialiștii (istorici și filologi) sunt impre­sionați de complexa bibliografie, de bogăția informațiilor referitoare la viața socială, culturală, modul de exprimare, lexic și folosesc volumul ca instrument de lucru. In ace­lași timp, este un îndrumar pentru iubitorii de istorie a Neamului Românesc, o carte care satisface setea lor de cunoaștere.

Apoi este o carte educativă prin preceptele morale pe care le evidențiază: patriotismul, binele, frumosul, corec­titudinea, respectarea cuvântului dat.

Promovează respectul pentru limba română și critică vehement intoxicarea graiului cu barbarisme și devierile de sens ale cuvintelor, practicate de snobi și inculți care impun înțelesul pe care-l dau străinii tremenilor.

În concluzie, lucrarea este în același timp și roman pasionant, și lucrare științifică care confiormă certele calități scriitoricești ale lui Constantin Gane.”