Viitorul stăpân al Chinei - un prinț roșu cu sânge albastru

Un deceniu care va fi crucial nu doar pentru China, ci pentru întreaga lume. Încă de anul trecut, Xi Jinping (57 de ani), vicepreședintele Chinei, fiu al unuia dintre fondatorii Partidului Comunist Chinez (PCC), este considerat drept succesorul lui Hu Jintao, actualul președinte. Numirea sa luna trecută drept numărul doi în ierarhia puternicei Comisii Militare Centrale (care conduce Armata Populară de Eliberare – 2,3 mil. soldați), după președintele Hu Jintao, are valoarea unei dublări oficiale a unui anunț neoficial.
Numirea sa a fost doar una dintre etapele ritualului de ascensiune spre vârful cel mai înalt al puterii.

Decizia numirii lui Xi a fost anunțată la închiderea plenarei PCC care a validat al 12-lea plan cincinal din istoria comunistă a țării. Însă obiectul întregii atenții nu a fost planul cincinal, ci promovarea sau nu a lui Xi.

Numirea, aștep­tată încă din 2009, nu a surprins, așadar. Con­ducerea Chinei a estimat doar că este timpul să clarifice lucrurile.
În octombrie 2012, la cel de-al 18-lea congres al Partidului Comunist, Xi Jinping ar trebui să fie numit în fruntea PCC și desemnat drept viitor președinte pentru două mandate de cinci ani. O funcție pe care o va prelua efectiv în primăvara lui 2013.

Are în spate o familie influentă
Viitorul stăpân al puterii chineze are “sânge albastru”. Este șeful facțiunii “Fii prinților” (sau “Prinții roșii”) – copiii vete­ranilor regimului. Facțiunea este angajată într-o luptă dură pentru influență cu o altă mare facțiune comunistă, “Liga comunistă a tinereții”, sprijinită de Hu Jintao. De aceea, Xi nu a fost prima opțiune pentru a accede în fruntea statului chinez.
Acum, numirea lui la vârful armatei a fost o tactică de a pune lucrurile la punct în privința succesiunii. Nu poți fi numărul unu dacă nu ești numărul doi și nimeni nu mai poate fi numărul doi dacă numărul doi în fruntea Armatei a fost desemnat. Acesta este ritualul.

Xi Jinping este fiul lui Xi Zhongxun, decedat în 2002, care, în tinerețe, a lansat gherila comunistă în nordul Chinei. Căzut în dizgrația lui Mao Zedong, sângerosul lider al revoluției co­muniste care a condus China între 1943 și 1976, Xi Zhong­xuan a fost reabilitat de părintele reformelor chineze Den Xiao­ping. Mao Zedong este cel care în 1966 a lansat “Re­voluția culturală” (1966-1977, din care s-a inspirat și Nicolae Ceaușescu), pentru a masca eșecul dramatic al “Marelui salt înain­te”. Revoluția cultu­rală a fost o luptă sân­geroasă pentru putere în sânul PCC, după ce, în urma “Ma­relui salt înainte”, pu­terea lui Mao scăzuse dramatic și el se con­frunta cu o im­portantă disidență, din care făcea parte și tatăl viitorului pre­șe­dinte. După rea­bilitare (Mao a murit în 1976), Xi Zhongxun a fost cel care a dat un impuls im­portant faimoaselor “zone economice spe­ciale”, baza de plecare a extraor­dinarei dez­vol­tări economice ul­te­rioare a Chinei prin acceptarea in­vesti­țiilor străine. Xi Jinping își trage, fără efort, legi­ti­mi­ta­tea din această prestigioasă moștenire pater­nală. Despre el, ca om, se cunosc puține lucruri. Viața privată a conducătorilor Chinei este de altfel secret de stat.

Trecut zbuciumat
Xi s-a născut în 1953 în provincia nordică Shaanxi. Și-a făcut studiile de inginer chimist la Universitatea Tsinghua, o instituție prestigioasă de învățământ din Beijing. Oficial, a obținut un doctorat în “teoria marxistă” la aceeași universitate. Potrivit biografiei sale, el ar fi fost prins în mijlocul convulsiilor Revoluției Culturale și timis, între 1969 și 1975, ca student, în campaniile agricole din regiunea sa natală. Un articol din presa chineză de atunci, citat de Le Figaro, îl prezintă drept “câștigând victorii contra moșierilor” și “capabil să ducă în spate un sac de grâu de peste 50 kg pe kilometri întregi de drumuri de munte, fără să obosească”. “Am mâncat mai multă pâine amară decât majoritatea oamenilor”, a povestit Xi în 1996 pentru China Parenting Magazine, citat de The Wall Street Journal.
Xi este la a doua căsătorie. Cea de-a doua, extrem de mediatizată, a fost încheiată cu o vedetă a muzicii chineze, Peng Liyuan, care are și rangul de general în Armata Populară de Eliberare. Xi a întâlnit-o pe vremea când ea cânta la marile reuniuni oficiale precum cea organizată în 1977, la retrocedarea de către britanici a Hong Kongului. Cuplul are o fată care studiază în Statele Unite.
Parcursul politic al lui Xi este unul clasic – fără lovituri de palat, dar și fără poticniri. Se vorbește despre el ca despre un om mai degrabă “ortodox” decât ca despre un geniu novator. Un conducător pragmatic, deschis reformelor raționale.
În provinciile de coastă Fujian și Zhejiang, pe care le-a condus, are reputația de a fi luptat împotriva corupției și de a nu se fi lăsat acaparat, precum alte cadre comuniste, de bogăția acestor provincii.
A fost, puțină vreme, secretar al PCC în Shanghai după îndepărtarea lui Chen Liangyu într-o răsunătoare afacere de corupție.
Anul 2008, când a fost desemnat vicepreședinte al Chinei, l-a plasat definitiv pe orbita celor chemați să conducă destinele țării. A fost însărcinat cu dosarul Hong Kong și a supervizat finalizarea lucrărilor destinate Jocurilor Olimpice de la Beijing. Fostul secretar american al Trezoreriei SUA Henry Paulson are față de el o stimă înaltă și îl consideră prieten, după cum relata publicația Chinadaily.

În acest an, s-a făcut remarcat când a denunțat jargonul cadrelor Partidului Comunist și a cerut cadrelor comuniste să se exprime într-un limbaj mai direct. El însuși a surprins lăsând la o parte limba de lemn pentru a explica recent, în timpul unei vizite în Mexic, realitățile contemporane ale Chinei: “Străinii cu burta plină nu au nimic mai bun de făcut decât să ne arate cu degetul. Ei bine, în primul rând China nu exportă revoluția; în al doilea rând, nu exportă foametea și sărăcia; în al treilea rând nu vrea să vă dea dureri de cap. Ce vreți mai mult?”. Viitorul președinte își afișează fără ostentație voința de a reduce inegalitatea socială, principala amenințare a țării.
Mai aproape de fostul președinte Jiang Zemin decât de actualul număr unu, Hu Jintao, Xi, pare a fi un om al compromisului, capabil să facă să intre mai multe săbii în aceeași teacă și să împace facțiunile rivale din PCC. La început nu va fi singur. Le Figaro crede că Hu Jintao își va manifesta ferm intenția de a rămâne câțiva ani în spatele tronului.
Xi a vizitat anul trecut Bucureștiul, unde s-a întâlnit, între alții, cu președintele Traian Băsescu, la împlinirea a 60 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între România și China.
iulian.anghel@zf.ro

Cine este Xi Jinping

n S-a născut în 1953 în provincia nordică Shaanxi.
n Și-a făcut studiile de inginer chimist la Universitatea Tsinghua, o instituție prestigioasă de învățământ,
din Beijingși a obținut un doctorat
în “teoria marxistă”, la aceeași universitate.
n În provinciile de coastă Fujian și
Zhejiang, pe care le-a condus, are reputația de a fi luptat împotriva corupției și de a nu se fi lăsat acaparat, precum alte cadre comuniste, de bogăția acestor provincii.
n A fost, puțină vreme, secretar al PCC în Shanghai.
n În 2008 a fost desemnat vicepreședinte
al Chinei.
n A supervizat finalizarea lucrărilor destinate Jocurilor Olimpice de la Beijing.
n În octombrie 2012, la cel de-al 18-lea congres al Partidului Comunist, ar trebui să fie numit în fruntea PCC și desemnat drept viitor președinte pentru două mandate de cinci ani.