Vin nemții/ de Ioan Cristescu

Grupul de Acțiune Banat (Aktionsgruppe Banat), așa cum l-a numit Horst Weber, redactorul săptămânalului sibian “Die Woche”, și, după cum ne spune unul dintre cercetătorii avizați ai fenomenului, Mircea Rusnac, a fost una dintre cele mai importante manifestări ale disidenței minoritare din România sub Ceaușescu. Perioada de falsă relaxare ideologică a primilor ani de după 1970 a creat senzația printre oamenii de cultură, scriitori, regizori, actori, pictori, preoți, că exprimarea propriilor idei și idealuri este posibilă. Sistemul a reacționat brutal. Securitatea i-a adus cu picioarele pe pământ.

Grupul de Acțiune Banat, format din Albert Bohn, Rolf Bossert, Werner Kremm, Johann Lippet, Gerhard Ortinau, Anton Sterbling, William Totok, Richard Wagner și Ernest Wichner și promovat de Gerhardt Csejka în paginile revistei “Neue Literatur” a fost mai mult decât o mișcare anticomunistă. El s-a născut și din dorința clară a acestor tineri proveniți din comunitatea șvabilor bănățeni de a stopa indiferența și obediența unora dintre membrii propriei etnii, dar mai ales de a critica, ataca și ironiza propaganda oficială. Richard Wagner a definit un program teoretic, pe care l-au aprobat și ceilalți participanți. El afirma: “Noi suntem prima generație de scriitori născuți sub zodia socialismului. Asta produce o altfel de raportare la realitate. În comparație cu cei mai în vârstă, avem posibilitatea unei observări mai lipsite de prejudecăți și mai complexe a realității de azi. Dar și în astfel de afirmații trebuie să manifestăm reținere. Educația părinților noștri a creat false scheme de gândire, care pot împiedica o vedere obiectivă” (Mircea Rusnac – Aktionsgruppe Banat).

Membrii grupului au fost anchetați, bătuți, arestați, au avut interdicție de a publica și de a părăsi țara. Când Hertha Muller vorbește despre teroarea regimului comunist nu putem decât să-i dăm dreptate. Erau considerați fasciști, subminau siguranța națională, sabotau realizările impresionante ale clasei muncitoare, arsenal de acuzatii pe care le știm, unii le-am trăit, alții le-au aflat din dezvăluirile postdecembriste.

După aproape 40 de ani de la începuturile mișcării din Banat, nu au fost analizate, discutate și mai ales nuanțate temele principale ale acestei mișcări în cultura și istoria română comunistă. E ceea ce-și propune simpozionul organizat de Muzeul Național al Literaturii Române în zilele de 4 și 5 noiembrie 2010. Teme ca: “Originile culturale și intelectuale ale Aktionsgruppe Banat”, “Programul Grupului: imitație, influență, asumare, elaborare originală”, “Pasiuni și controverse”, “Confruntarea cu sistemul cultural și politic”, “Aktionsgruppe Banat și Generația ’80”, “Emigrarea literaturii minoritare germane în RFG și situația actuală” au pentru prima dată posibilitatea de a fi discutate de trei dintre protagoniștii mișcării – Gerhardt Csejka, Gerhard Ortinau, William Totok -, dar și de personalități românești interesate sau cunoscătoare ale acestora. Unii dintre participanți au descoperit în propriile dosare mărturii ale contactelor cu membrii grupului. Alții au avut relații de prietenie cu ei. Umbra poetică lui Rolf Bossert marchează și acum discuțiile dintre optzeciști.

După valul de dezvăluiri în legătura cu raporturile oamenilor de cultură cu Securitatea, după polemica iscată de declarațiile Hertei Muller referitoare la colaborarea sau necolaborarea cu sistemul, o astfel de dezbatere, fără pasiuni și umori intelectuale, nu devine doar necesară, ci mai ales trebuie situată în locul istoric și cultural unde își are originile, importanța și semnificația. Adesea uităm că liniile de apropiere sau depărtare între culturi sau în interiorul aceleiași culturi nu depind de poziționarea noastră, ci de cei care trasează aceste linii, protagoniștii.