Vis de Anul Nou

Cuprins de căldura acestei perioade de sărbătoare, între Crăciun și Anul Nou, într-una din nopți am avut un vis ciudat, tare ciudat. Eram undeva într-o țară, nu știu exact unde, parcă în Europa, care era ceea ce americanii numesc un „success story”, în care nivelul de trai al oamenilor era din ce în ce mai ridicat, astfel încât nu numai că emigrația era cvasi-inexistentă, ba chiar o parte din cei care își căutaseră în altă vreme împlinirea materială pe alte meleaguri se întorseseră de bună voie acasă.

Cum de reușise acea țară mă veți întreba? Și mai ales de ce atunci când m-am trezit dimineața mi-am dat seama că nu sunt în acea țară?

Păi în visul meu cei aflați la guvernare în acea țară știau că totul se rezumă în esență la gestionarea eficientă a celor trei tipuri de resurse de care dispune orice națiune: resurse umane, resurse materiale și bineînțeles resurse financiare.

Resursele umane se referă în primul rând la indicatorii demografici (natalitate, mortalitate, spor natural, etc.), la structura pe vârste a populației, la repartiția acesteia în teritoriu, la mobilitatea internă, subliniez internă a  forței de muncă, precum și la nivelul de pregătire al acesteia. E dovedit faptul că națiile tinere și în creștere demografică susțin ritmuri superioare de creștere economică, Turcia e un exemplu. Nu e cazul României din păcate, a cărei populație se reduce semnificativ aș spune. Personal nu pot înțelege miopia tuturor guvernelor asupra acestui aspect negativ care va afecta strategic această țară. Cu atât mai mult cu cât raportul anacronic actual dintre cei populație activă și cea pasivă se va dovedi o glumă la orizontul anilor 2030 când generația decrețeilor din care face parte și subsemnatul va ajunge în prag de pensionare. Natalitatea ar trebui încurajată pe toate căile și, surpriză îndrăznesc să afirm, orice decizie în acest sens va genera efectul scontat relativ repede.

Resursele materiale privesc în primul rând bineînțeles bogățiile solului și subsolului, elementele de teritoriu cum ar fi relieful, etc. Simpla deținere a acestor resurse indiferent de natura și tipul lor nu asigură bunăstarea. Exploatarea economică eficientă a resurselor reprezintă cheia acesteia. Compatibilizarea ofertei limitate de resurse mai ales energetice dar și de apă (generată de caracterul finit al acestora) cu cererea în creștere pe de altă parte impune dezvoltarea unor tehnologii noi de exploatare. Și dacă strategul american George Friedman afirmă că S.U.A. își vor asigura în anii ce vin reducerea semnificativă a dependenței de petrol prin extinderea exploatării gazelor de șist sunt țări care șovăie în adoptarea acestei tehnologii invocând probleme de mediu. E interesant de remarcat că o armă foarte eficientă în competiția inter-țări de pe glob e arma „problemelor de mediu”. Cu alte cuvinte ca să fiu foarte direct România ar trebui să redevină arhaică, bucolică. Să nu exploateze lemnul, să nu extragă aurul, să nu exploreze după gaze de șist, să nu caute petrol în Marea Neagră, să nu, să nu, să nu…. Și uite cum nici resursele materiale de care dispune această țară nu sunt de natură să îi asigure avantaje competitive câtă vreme nu sunt exploatate corespunzător în primul rând datorită indeciziei politice.

Resursele financiare sunt cea de-a treia categorie de resurse. Ele pot fi proprii sau împrumutate. Sau nerambursabile. Evident sunt limitate față de nevoile interne, mai ales față de structura actuală a nevoilor interne. Și de aici apare deficitul care trebuie cumva finanțat. Știu că e pare o banalitate dar nu mă pot abține să nu afirm că banii primiți gratis trebuie acceptați totuși. Mă refer desigur la fondurile nerambursabile. Nu face logică economic vorbind ca România să fie contributor net la bugetul Uniunii Europene. O altă cale incredibil de la îndemâna noastră e o modificare structurală absolut necesară, imperioasă aș spune în sensul reducerii dependenței finanțării prin intermediarul numit „bancă din România” care practică în continuare o politică tipic cămătărească atâta timp cât spread-ul este de cca. 300% (cu tot efortul Băncii Naționale a României) și al creșterii finanțării directe prin intermediul bursei de valori: emitere de obligațiuni, oferte publice de acțiuni, etc. Ceea ce presupune logic dezvoltarea acesteia. E cumva umor negru ca în timp ce la Pungești o zi se forează și două se protestează, la Bursa de Valori București să se listeze numai companii din energie…

Rămâne desigur ca sursă și exportul pentru atragerea de resurse financiare dar pentru asta trebuie competitivitate iar cele precizate la resursele umane și respectiv materiale influențează negativ parametrii de competitivitate externă a României.

În sinteză resursele umane sunt din ce în ce mai limitate, ceea ce, atenție, afectează și calitatea acestora (trebuie să ne mulțumim cu ce avem…), resursele materiale există dar fie nu sunt exploatate deloc, fie sunt ineficient exploatate, iar cele financiare pot fi semnificativ echilibrate.

Cele de mai sus sunt câteva măsuri care nu au nevoie decât de voință pentru a fi adoptate în această țară. Sunt măsuri de bun simț economic ce vor antrena efecte pe termen lung favorabile României.

Nu există decât un singur impediment: cine să le adopte? Vine anul electoral 2014…

Prof. Dr. Eduard Dinu – A.S.E. București