Versiunea completă
Ziarul de Duminică

Vise de pe Bunker Hill/ de Ziarul de duminică

„Fante este zeul meu”, declara Charles Bukowski la începutul anilor 1980. Îar Stephen Cooper într-o prefață la o antologie Fante: „Când a murit, în 1983, la șaptezeci și patru de ani, Fante nu avea cum să-și închipuie că în mai puțin de douăzeci de ani avea să fie privit drept unul dintre scriitorii de primă mărime ai literaturii secolului XX și că va fi recunoscut internațional pentru influența…

Ziarul de Duminica · 26 septembrie 2013 · 2 min de citit

„Fante este zeul meu”, declara Charles Bukowski la începutul anilor 1980. Îar Stephen Cooper într-o prefață la o antologie Fante: „Când a murit, în 1983, la șaptezeci și patru de ani, Fante nu avea cum să-și închipuie că în mai puțin de douăzeci de ani avea să fie privit drept unul dintre scriitorii de primă mărime ai literaturii secolului XX și că va fi recunoscut internațional pentru influența pe care a avut-o asupra generațiilor mai tinere.”  Una dintre cele mai importante cărți ale acestui scriitor a apărut în traducere la Humanitas fiction.*)

John Fante s-a născut în Colorado, în 1909, într-o familie de imigranți italieni. A debutat cu o povestire apărută în The American Mercury, în 1932. Primul său roman, O să vină și primăvara, Bandini face parte din tetralogia al cărei protagonist este Arturo Bandini, un alter ego al autorului. Îi vor urma, în aceeași saga, Întreabă praful, Vise de pe Bunker Hill și Drumul spre Los Angeles (cronologic, acesta a fost primul scris, dar a rămas nepublicat până în 1985). În 1955 a fost diagnosticat cu diabet, boală din cauza căreia a orbit în 1978 și, după doi ani, i-au fost amputate picioarele. A continuat să creeze dictându-i soției sale, Joyce. A murit în 1983.

Un scriitor cu o voce inconfundabilă, și în acest roman autobiografic. Înarmat cu mașină de scris portabilă, Arturo Bandini are mari vise. Spirit rebel, nu va accepta nici un compromis, trecând prin experiențe care-l marchează profund, dar pe care le lasă în urmă prin umorul său salvator. Fiecare capitol conține o poveste antologică, de la aventura cu patroana în vârstă a hotelului unde stă până la scena părăsirii Hollywoodului și la alegerea din final: cea a sărăciei, care este de fapt scrisul. Pentru ultima oară străzile din Los Angeles au prins viață într-o poveste ficționalizată a încercărilor prin care a trecut Fante până a fost recunoscut ca scriitor. „Scrisul este o mare bucurie, dar profesiunea de scriitor este oribilă”, obișnuia el să spună. E impresionant că autorul a ținut să-și mai ficționalizeze o dată – la bătrînețe – propria tinerețe prozatoare, dar și mai impresionant e nervul ludic al demersului său.

*) John Fante – Vise pe Bunker Hill, traducere din engleză de Iulia Gorzo. Editura Humanitas fiction, colecția „Raftul Denisei”

Citește și