Visul unei semi-nopți de semi-vară/ de Felix Nicolau

Încă de la Marea Pipeadă Iulia Militaru se anunța o prezență poetică incomodă, în sensul dramatizării și al dialogismului practicate de Simona Popescu. Mai experimental se dovedește Dramadoll (Casa de editură Max Blecher), alcătuit în colaborare cu Anca Bucur și cu graficiana Florentin Budar. Mica editură s-a dovedit curajoasă când și-a asumat un volum dificil de publicat, dar și pretențios la actul lecturii. În primul rând, grafica este spectaculoasă și infinit sugestivă. De la pisici umflate, deformate, până la corpuri dezghinate, imposibil răsucite, alungite. Bestiarul biblic este îmbibat de aluzii angelice și mai ales demonice, dar și de cele maternale ori sexuale. Mai mereu textul este înglobat în desen, iar spre sfârșitul cărții se ajunge aproape de condiția benzilor desenate. Remarcabilă este consonanța textului cu reprezentarea grafică: un duet perfect controlat, semn că între cele trei artiste există o simbioză de lungă durată.

Teatrul de păpuși începe cu Ultima ispită a lui Puck, anunțând intertextualități amețitoare. Citatele exacte sunt absorbite în poezia simfonizată până la a se obține un patchwork alambicat și amenințător. Pisicile sunt umplute cu texte ce aduc aminte de recentul volum al lui Katie Farris, boysgirls.

Încetul cu încetul, volumul se transformă într-un tratat de demonologie. „A symbol hovers liminally between the finite and infinite”, previne o săgeată intertextuală, iar miezul unei pisici chițibușează: „Vremea din cer pute, iar tu mă adori sec./Fără-ntrebări. Eu te ador la fel de sec./Uite, mi-am spart țeasta de ușă și-acum plâng/Că mi-a intrat îngerul tău în cap. Sec. Ave!”. Dincolo de labirintul semiotizat, gen Alice în Țara Minunilor, captivantă este conjuncția angelicului cu demonicul sau chiar cu satanicul: „Noaptea pisici albe șoptesc îngerimi. Un/chip de bătrân sleit într-o umbră. Zice:/Noi putem scobi împreună crusta/Cea albă. Și îi dau o monedă”.

Întreaga carte este un ciclu poetic negru pe alb, ori invers (vivat Negruzzi!). Cu desene colorate, volumul ar fi fost o nebunie. În alb-negru, însă, înțelesurile devin mai pregnante. Un joc sumbru de clar-obscur în care spiritualul și infinitezimalul se materializează fără nicio șansă de sublimitate: „numai în jurul prânzului, în casa noastră, se dădea stingerea,/lumina se așeza peste noi ca un praf de cenușă”.

Nu de puține ori subtilitatea este dată pe față, devenind pur și simplu teorie. Iată o minicritică a colonialismului: „Dar să ne întoarcem la simbolistică: omul e bun, deci omul e alb./Cu toate acestea, undeva stă scris: Poate că Satan va fi însemnat, la început de tot, atât:/dumnezeul negru. Un dumnezeu negru. Adică: Satene. Deci, omul e negru”. Ori o explicare arhetipală a cuvântului: „Cuvântul este nu numai un fenomen al naturii, dar și un principiu al culturii./Cuvântul este arhetipul culturii: cultura este cultul/înțelegerii, cuvintele sunt încarnarea rațiunii”. Imediat intervine mixarea postmondernistă a discursurilor și cititorul se poate relaxa, ca după o glumă academică: „Puck:/Când din somn vei tresări/Să-ndrăgești ce vei găsi:/Cât de prost ar fi și-oricât/De sălbatec și urât,/Drag să-ți pice, cum îl vezi/și de dragul lui s-oftezi”.

Visul unei nopți de vară conține o critică a iraționalității, a erosului fără de criterii, „infatuation”, nu love. Dar, într-o lume birocratizată, iraționalitatea devine tot mai seducătoare, ca unică sursă a libertății. Despre satan sau negru reactivează mitul romantic al răzvrătirii în cheia lui William Blake, de data aceasta: „opposition is true friendship”. Acum suntem proiectați în plin Pandemonium și cu cât mai încifrat ne înfruntă textul, cu atât mai primitor-amuzante sunt desenele. Savoarea lecturii provine de la citirea graficii.

Un riff universal este I MAGI NAȚIUNEA, cu refren din Walcott: „I had no nation now but the imagination”. Din ce în ce împinsă către condiția de Gesamtkunstwerk, operă de artă totală, cartea urcă trepetele parodiei până dă buzna în sufrageria Lindei Hutcheon: „se arătă din umbră Foucault. Acesta,/în haine de călugăr/ne aruncă un In Dominus, Dominus Spiritus Satanas ceea ce-l făcu pe Blake să se crăcăneze de râs. Isaia și Ezechiel zâmbiră pașnic, iar eu n-am mai priceput nimic”.

În sfârșit, pricepând ce era de nepriceput, curmăm desțelenirile și ne lăsăm duși de unda poetică în dispoziție amuzantissimă. Oricât de inutilă devine intervenția unui Salvator-Clarificator („nimeni n-o să stârpească/singurătatea din oameni/și mugetul din vite”), n-avem cum să cădem în disperare, întrucât realizăm că încă din născare acolo suntem. Doar că Puck și-a râs de noi, făcându-ne să ne îndrăgostim de jalnica noastră situațiune.

Curând intră în scenă Gombrowicz, stropșindu-i pe cei „prefăcuți în patosul lor, groaznici în lirism, siniștri în sentimentalism, neputincioși în ironie, glumă și umor”. Este și momentul când volumul ia chip de benzi desenate, ceea ce e o idee bună, întrucât contrapunctează viitura teoretică din text. Exploziile lui Gombrowicz contra atitudinii artistice și a universului artistic confirmă intențiile avangardiste, contestatare din Dramadoll. Fără ele, cartea ar fi rămas doar la nivelul estetic de interesant.

În ciclul White Devil, Gellu Naum ne vorbește despre sfârșitul formelor și legătura dintre libertate și sinucidere, precum și despre „contagiunea lui Werther”. Din ce în ce mai multe voci își dau replici rapide, mușcătoare, ca într-o piesă absurdă. Citatele în engleză se pronunță asupra teologiei, politicii și artei la modul drastic. Suspansul se conservă prin dramatizarea polemicilor, iar de suspans e musai nevoie ca să nu sfârșească totul într-o îmbâcseală intertextuală. Până și la întrebarea De ce o carte în comun? Ni se răspunde cu un citat, continuat de Jurnalul poeziei, unde confesiunile în proză urcă încet, dar sigur, spre teoretizare. Se ajunge, propriu-zis, la un mic manual de poetică. Dramadoll devine, astfel, carte de poetizare și experiment textualist. Motiv pentru care am să o și păstrez în biblioteca mea. În sectorul lecturilor nu atât plăcute, cât problematizante și expuse spectaculos.