VITRALII / Intoarcerea la matcă a lui Toma Caragiu

In ziarul grecesc „Kastoriani Estia” („Vatra Kastoriană”; director, Dimitris Iatridis; secretar general de redacție, Stella Zioga) din data de 2 aprilie 2009, a apărut articolul „Intoarcerea la matcă a lui Toma Caragiu”, semnat de către bunul prieten al literaturii române Hristos Ziatas, stabilit in Canada, după ce copilăria și studiile (inclusiv cele universitare) le-a petrecut in România, unde a și debutat, cu volumul de versuri „Sub pleoapa cucuvaiei”.

Hristos Ziatas s-a născut in aceeași localitate – Argos Orestikon, regiunea Kastoria – cu Toma Caragiu, amândoi (din motive diferite) venind in România, de la vârstă fragedă. Acum, târziu, Ziatas, prin articolul publicat, face un act de reimprospătare a memoriei băștinașilor, odată cu o valoroasă propunere. „Articolul ce urmează – avertizează el, de la inceput – nu are altă pretenție, decât aceea de a aduce aminte compatrioților mei din Kastoria, și mai ales celor din Argos Orestikon – acum, când avem, mai cu seamă in viața noastră spirituală, nevoie de moralitate și demnitate – de Toma Caragiu. Este de datoria noastră ca faimosul bărbat să se intoarcă la matca sa. Este, de altfel, minimul prinos pe care l-am putea oferi marelui nostru concitadin”. Autorul prezintă, apoi, câteva repere importante din viața („vlăstar al unei vechi, nobile și instărite familii aromâne”) și activitatea artistică (Teatru, Film, Radio, TV) a lui Toma Caragiu, până in „noaptea fatală a catastrofalului cutremur din 4 martie 1977 (când) omul care a dat viață la zeci și zeci de eroi din teatrul românesc și mondial, impreună cu prietenul său, regizorul Alexandru Bocăneț, iși va găsi moartea tragică sub ruinele blocului in care locuia”. Vorbind de acest „actor de o traiectorie genială”, Hristos Ziatas subliniază: „Compatriotul nostru din Argos Orestikon a onorat teatrul românesc, iar românii l-au onorat pe Toma Caragiu”: „Teatrul de Stat din Ploiești poartă numele lui, iar strada pe care se află acesta se numește, și ea, Toma Caragiu. In București, strada pe care a existat locuința sa ii poartă, azi, numele. In orașul Vaslui, o stradă se mândrește cu numele Toma Caragiu” – la care aș adăuga faptul că in fața Teatrului din Ploiești străjuiește statuia lui Toma Caragiu, cioplită in bronz de insăși sora actorului, sculptorița Geta Caragiu-Gheorghiță, iar Sala de la Grădina Icoanei a Teatrului Lucia Sturdza Bulandra se numește, de asemenea, Toma Caragiu. Dar: „Marele om din Argos Orestikon – avertizează Hristos Ziatas – și-a onorat, implicit, și locul de baștină. Nu există astăzi enciclopedie românească sau străină care, alături de numele lui Toma Caragiu, să nu menționeze numele locului său natal. Argos Orestikon și Kastoria constituie părți componente, de neinlăturat, ale numelui Toma Caragiu”. In consecință, autorul articolului propune: „Este de datoria noastră să-l onorăm și noi. Intoarcerea lui printre noi, prin chipul unei statui, conferă un titlu de noblețe nu numai locului natal, Argos Orestikon, dar și intregului oraș Kastoria și tuturor imprejurimilor sale. Nouă, tuturor, ne conferă o inconfundabilă aură de noblețe”. Și: „Aș dori să propun incă un act de recunoștință și mândrie patriotică: odată cu ridicarea acestei statui, bărbatul care a făcut cunoscute printre milioanele de admiratori orașul și regiunea in care s-a născut, marele Toma Caragiu, să fie declarat post-mortem Cetățean de Onoare al orașului Argos Orestikon, precum și al Kastoriei”. Finalul articolului semnat de Hristos Ziatas in ziarul „Kastoriani Estia” face dovada unei lucide increderi in demersul său: “Sper că organele locale din Argos Orestikon și Kastoria se vor ridica la inălțimea competențelor lor și vor primi acasă, printre noi, pe acest brav cetățean al Cetății bărbaților sfinți, cu toată dragostea pe care i-o datorăm – și cu toată cinstea pe care el o merită. Cinstindu-l pe Toma Caragiu, cinstim Argos Orestikon, cinstim Kastoria – ne cinstim pe noi inșine”.