Vizita Christinei Lagarde și viitoarea prosperitate a României

Vizita din această săptă­mână a doam­nei Christine Lagarde la București s-a bu­curat de o anume at­mos­feră de în­cre­dere. Doamna Lagarde a sosit când Ro­mânia tocmai încheie un acord stand-by și este pe cale de a începe ne­go­cierile pentru unul nou. Rezultatele par­te­neriatului în­cep să se vadă, iar bene­ficiile unui nou acord sunt greu de contestat.

România a luat măsuri dureroase de aus­teritate, dar a reușit să-și stabilizeze eco­nomia. În timp ce alte țări încă se luptă cu reformele, România are pers­pec­tive fru­moase de creștere. Boardul FMI este de acord că țara a făcut pro­gre­se notabile pe calea consolidării fis­cale și a stabilității macroeconomice, men­ținând niveluri joase ale inflației și având un sold bugetar și o balanță de ope­ra­țiuni curente sustena­bile. Acor­durile au fost cu siguranță o po­ves­te de suc­ces pentru regiune, iar o parte din­tre mă­surile luate de guvern în urma sfa­­turilor FMI ar putea servi drept exem­plu altor țări europene.

De ce ar mai fi totuși nevoie de un nou acordă? Deși FMI consideră că al doilea acord a fost un succes, subliniază totodată creșterea slabă și faptul că Ro­mâ­nia continuă să fie expusă riscurilor. Sunt necesare în continuare reforme struc­turale, mai ales în domeniile ener­giei și transporturilor. Reformarea com­pa­ni­ilor de stat rămâne o problemă che­ie. Un nou acord preventiv ar fi astfel, în esență, o plasă de siguranță menită să contra­ca­re­ze posibile riscuri și să garan­teze mai mul­te reforme.

Partea pozitivă este că deja există un ca­dru pentru reformă: România are o le­gis­lație modernă de guvernanță corpo­rativă prin care ar trebui numite consilii de administrație independente și echi­pe pro­fesioniste de management în com­pa­niile de stat. Implementarea co­rectă a aces­tei legislații este crucială, având în ve­de­re că societățile românești de stat au fost conduse prea mult timp fără obiective de eficiență sau profita­bi­litate. Rezulta­tele acestui mod de gân­dire au devenit evi­dente în 2012 și la în­ce­putul lui 2013, când Hidroelectrica, unul dintre cei mai mari producători de energie, și Oltchim, un gigant industrial, amândouă de stat, au de­venit insol­vente. FMI a subliniat im­por­tan­ța selec­tă­rii membrilor consi­liilor de ad­mi­nis­trație și a managerilor din com­pa­ni­ile de stat strict pe baza calificării profe­sio­nale și le-a cerut autorităților să evite inter­ven­țiile în operațiunile compa­niilor. Un manage­ment adecvat, motivat cores­punzător, nu este o condiție su­ficientă pentru o mai bună performanță, dar cu siguranță este una necesară.

O altă condiție ar fi deschiderea com­paniilor pentru capitalul privat. Pri­vati­zările generează stabilitate macro, con­ducând la creșterea investițiilor stră­ine directe și de portofoliu. România tre­buie să se uite nu mai departe de Polonia pen­tru a vedea cum vinderea partici­pațiilor majoritare sau minoritare ale companiilor de stat aduce dezvoltare și creștere. FMI a fost un puternic sus­ți­nă­tor al privatizărilor prin intermediul bursei, iar beneficiile listării pe bursă pot cu greu fi puse la îndoială. Sub ochiul atent al acționarilor pri­vați, aceste com­panii se pot dezvolta și deveni mai efi­ciente, ceea ce poate con­du­ce la reali­zarea poten­țialului deplin al ac­ti­velor strategice – așa cum este cazul compa­ni­ilor din domeniul energetic – în timp ce statul își păstrează în continuare con­­trolul. În final, contri­buabilul de rând be­neficiază de pe urma valorii crescute a com­paniilor, având în vedere că sunt crea­te locuri noi de muncă. Românii sunt în­gri­jorați de privatizări și pe bună drep­tate: din cauză că societățile ope­rea­ză inefi­cient, noii proprietari privați sunt nevoiți să ia măsuri imediate de re­struc­turare care includ dispo­nibi­lizări sem­nificative. Aceasta este cu sigu­ranță o problemă care trebuie să se regăsească în centrul dis­cu­ți­ilor despre privatizări, dar guvernul are capacitatea de a inter­veni și de a acor­da sprijin în perioada de tran­ziție spre un alt loc de muncă pre­cum și cursuri de reca­lifi­care profesională.

Privatizările prin intermediul bursei vor contribui de asemenea la dezvol­tarea pie­ței de capital. Bursa de Valori Bucu­rești este relativ mică în compa­rație cu di­men­siunea țării și nu a fost mar­tora nici­unei oferte publice inițiale de la debutul cri­zei încoace. Aducerea pe piață a com­pa­niilor de stat va condu­ce la dezvoltarea atât de necesară a Bur­sei de Valori. 

FMI este conștient de importanța unei piețe pe deplin dezvoltate și nu este nicio coincidență ca doamna Lagarde a vizitat Petrom, o companie la care a avut loc o privatizare de succes. Compania pe­­tro­lieră ar trebui să fie un model pentru pri­vatizări viitoare, precum și un exemplu de transparență adus de listare. După ce statul a vândut pachetul majoritar de acțiuni în 2004, Petrom a crescut rapid și a de­venit un important jucător regional. Pers­pectivele sunt chiar mai luminoase având în vedere recentele descoperiri din Marea Neagră. Tranziția de la stat la pri­vat a fost lină, iar compania este acum cel mai mare contribuabil la bugetul de stat.

Acest guvern, alături de prede­ce­soa­rele sale imediate, merită lăudate pen­tru că au menținut un angajament fun­damental față de așa-numitele „con­diții“ FMI. Progresele în domeniul re­for­melor structurale au fost destul de difi­cile și susceptibile de diferite întâr­zieri. Este esențial să nu se renunțe la acest anga­jament. Implementarea rigu­roa­să a pro­gramului de reformă ar tre­bui să permită României să facă față pre­siunilor com­petitive globale pe ter­men lung,  să atra­gă investiții străine directe și de por­to­foliu și să creeze noi locuri de muncă, asi­gurându-se astfel perspective de creș­tere pe termen lung. Gu­vernul trebuie, de asemenea, sa con­so­lideze încre­derea în economie, în spe­cial prin îmbună­tăți­rea cli­matului de afa­ceri. Acordul cu FMI im­pulsionează pu­ternic realizarea aces­tor obiective, dar angajamentul au­to­rităților de a continua reformele ră­mâne esențial.

Mark Gitenstein a fost ambasador al SUA în România din august 2009 până în decembrie 2012. El face parte în prezent din Comitetul Reprezentanților Fondului Proprietatea

Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 19.07.2013