Vladimir aetran: sensibilitate in stare pura

Unul dintre cei mai importanti plasticieni ai momentului si-a vernisat de curand, la Sala Dalles, o noua expozitie personala, intitulata “Vladimir aetran. Pictura si desen”. Evenimentul sta sub patronajul Uniunii Artistilor Plastici, Ministerului Culturii si Oficiului National pentru Documentare si Expozitii de Arta.

Nascut pe 23 martie 1935, Vladimir aetran este absolvent al Institutului de Arta, promotia 1959, la clasa profesorului I. Marsic. Inca din studentie, a participat la expozitii in tara si peste hotare. Din 1964, a inceput o solida cariera universitara, actualmente artistul fiind profesor la Departamentul Design, in cadrul Universitatii de Arte din Bucuresti.

aetran este bine cunoscut in lumea plastica autohtona ca autor al unor valoroase lucrari parietale, monumentale si tapiserii, si este detinator a patru importante premii acordate de Uniunea Artistilor Plastici. Multe dintre lucrarile sale sunt piese de referinta pentru muzee si colectii, publice si particulare, din Romania, Franta, Austria, Germania, Statele Unite ale Americii, Turcia, Liban.

El face parte dintre acei artisti care isi elaboreaza pictura recurgand la mijloace ce tin de plastica pura. Culoarea si forma, aflate intr-o relatie de determinare reciproca, se croiesc in ansambluri in care abstractia pare la ea acasa. Ea vine din interior, spune artistul, e o transpunere a eului pe panza. “Conteaza foarte mult starea clipei, iar structura imanenta a expresiei picturale e dictata de capricii estetice de moment”.

Aceste contingente psihologice asaza pictura lui Vladimir aetran intr-o zona eminamente expresionista. Emotia lirica si feeling-ul in culori, transpuse pe panza in forme de o mare libertate, resping orice raport cu geometria si orice contructie rationalista.

Abstractia lui aetran creeaza imaginea unei lumi in formare si, ca un bun manuitor al mecanismului abstractiei pure, artistul stapaneste la fel de bine imagistica “naturalista”, materializata pe vremuri in diverse comenzi sociale. Insa niciodata “pictura sub vremi’ n-a patruns in teritoriul subiectivitatii artistului, opera lui dovedindu-se a fi aceea a unui abstract prezidat de o sensibilitate in stare pura.