Vocatie si discretie: Corneliu Petrescu

Pictorul care a tasnit din sensibilitatea de medic a lui Corneliu Petrescu ne-a oferit, dupa 40 de ani de cariera artistica, bine apreciata peste hotare, o selectie semnificativa in a 11-a expozitie personala din capitala. Ca persoana, Corneliu Petrescu este de o discretie “savanta” in viata breslei bucurestene. Numarul expozitiilor sale in strainatate este aproape triplu, iar in Olanda, Germania si SUA artistul are colectionari pasionati. Doctor in endocrinologie, Corneliu Petrescu isi urmeaza neabatut adevarata vocatie, fiind membru al Uniunii Artistilor Plastici din 1966, iar din 1976 traieste exclusiv din productia sa artistica. Expozitia cea mai recenta a lui Corneliu Petrescu a avut loc in 2004, cand artistul implinea 80 de ani. A fost o selectie a temelor preferate de pictor, in discreta alchimie a tehnicilor sale de atelier: compozitii zis “bizantine”, cu simetrii si auriri, scene medievale, peisaje din Arizona, toamne sau melancolicele “pagini de album”. Picturile si picto-colajele lui Corneliu Petrescu au o elaborata densitate cromatica si adancimi stralucitoare de email oriental, care slujesc un figurativ delicat si evanescent.
Actul inaugural al imaginii provine din doua mari surse de energii: impresii plastice din realitate si prezenta densa a materiilor picturii, gata de a fi puse in opera. Imaginarul artistului are o componenta importanta in chiar retorta cu mixturi de materii colorate (cerneluri de gravura fluidizate, sosuri acrilice, foita de aur, ceara de sigilii, caligrafii cu cerneluri seculare). Din cauza dimensiunilor de chivot si a delicatetii faberului, mi se pare adecvat vocabularul orfevreriei in a descrie “cum” si “ce” face Corneliu Petrescu in minusculul sau atelier. Asadar pictorul stratifica, intinde paste cu adancimi stralucitoare, compune cloazonat, scrijeleste scrieri chirilice, monteaza relicve de vechi documente. Apoi asterne aur peste mai toate tramele compozitionale: peste simetrii si decupaje de icoana, peste planimetrii de biserici bizantine, ori peste ritmuri de trunchiuri din padurile de fagi ale Posadei prahovene, peste stratificarile deserturilor americane ori pe verticalele newyorkeze sau in spatiul scenic al picturii flamande. Adunate imaginar, ca intr-un urias retablu, tablourile lui Corneliu Petrescu recompun toata sensibilitatea si acribia visatoare a unui cizelor al culorii.