Vocile

Un aer proaspat adie in cateva noi campanii de toamna pentru produse dintre cele mai diverse.

Oamenii din publicitate si-au adus aminte cat de importanta e totusi vocea. Si ne-am trezit cu doua reclame care nu sunt cine stie ce mari reusite-n creativitate, dar macar contin niste alegeri inspirate. Ceea ce nu e putin lucru!

Mai intai, biscuitii Delma. “Pentru voinicul din tine!” Un copil simpatic se arunca prin iarba, se tavaleste, face gesturi de fotbalist care tocmai a marcat. O voce foarte buna comenteaza actiunea exact ca pe un meci.

Urmarea este cat se poate de benefica pentru produs, cu mijloace foarte putine. Pusti simpatic, plus text bine facut, plus imagine buna, egal reclama reusita. Din pacate, la sfarsit, publicitarii simt nevoia sa dea mai multe detalii despre respectivii biscuiti. Explicitarea omoara catharsisul! Aceasta ar trebuie sa fie o lege scrisa cu litere de aur pe usile agentiilor…

A doua voce extrem de eficienta, pentru unii foarte enervanta, pentru altii foarte amuzanta, este cea a Irinei Nistor cu electrocasnicele de pe planeta Sator…

In momentul in care incepe reclama, te pregatesti sa nu-ti placa. Un extraterestru “tras de par”, sunete enervante de fiinta extrapamanteana. Si, deodata, incepe sa curga vocea calda si egala a celei mai celebre voci din Romania.

Irina Nistor era vestita pentru dublajele sale la casetele video tocmai pentru acea tonalitate care exprima blazarea absoluta, care parea sa spuna: “am vazut toate filmele din lumea asta, nimic nu ma mai poate surprinde”.

Indiferent ca era horror, erotic, science fiction, vocea era aceeasi, avea o intensitate egala, cu sonoritati de desene animate.

Aceasta voce, e de mare mirare!, nu a fost folosita eficient publicitar pana acum.

In reclama la eletrocasnice, vocea salveaza totul… Din punctul meu de vedere, Irina Nistor e marea revelatie a ultimelor luni. Vocile incantatoare de mai sus nu ne-au facut, bineinteles, sa uitam acele sunete jalnice emise de reclamele la medicamente sau la unii detergenti.

“Plateste cu ani, nu cu bani” e un frumos filmulet care te indeamna sa nu care cumva sa faci evaziune fiscala.

Un domn viseaza o calatorie cu iahtul, dupa care este trezit brusc de gardianul de serviciu… Campania este sprijinita de Agentia pentru Strategii Guvernamentale, iar reclama este facuta de Mercury Promotions. Nimic de zis, realizare impecabila (si destul de scumpa, cel putin la prima vedere).

Ca de obicei, principalul repros este unul singur: ce efect poate sa aiba? Poate ca astfel de initiative ar trebui sa fie acompaniate de studii de masurare a efectului reclamei.

Altfel, sunt pur si simplu, arta pentru arta pe bani publici. In rest, nu pot decat sa constat cu tristete ca moda publicitatii guvernamentale a reinceput, dupa scaderea suferita dupa alegerile din 2004.

Leo Burnett nu pare s-o fi nimerit de data aceasta. Tipul din spitalul de boli nervoase nu e destul de convingator. Poate, cu foarte multe difuzari sa se imprime totusi in mintea consumatorului. Insa principalul motiv pentru care reclama nu e memorabila este manierismul la care a ajuns stilul “Leo romanesc”.

Daca Teletech a fost un succes, nu poti sa filmezi mizerabilist pentru alte zeci de spoturi, nu te poti baza doar pe replici “tari” pentru ca ele, uneori (asta face parte din misterele pe care ni le rezerva publicul), pur si simplu nu sunt gustate deloc…

Ar fi de asteptat de la Leo Burnett o rupere de vechile retete de succes, candva sigure, azi mult mai vulnerabile!

* Costi Rogozanu este analist politic si redactor-sef la revista Apropo