Vom ieși din criză când vom dori să evadăm din ea

Jurnalistic vorbind, 2011 a fost un an extraordinar. Au fost atât de multe evenimente, s-au pus în discuție atâtea sisteme, piețe, tabuuri, cutume, personaje, țări întregi încât totul a devenit dramatic.

Euro mai are 10 zile de trăit, Statele Unite intră în faliment, marile bănci se vor duce una după alta în groapa istoriei, capitalismul este la ultima suflare, Marx a înviat , europenii va trebui să lucreze precum chinezii dacă vor să mai existe etc.

Dar în timpul acesta, în care guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, se întreabă încotro ne ducem și nu are un răspuns, după cum chiar el a spus după ce s-a întors din cercurile puterii în care se învârte, jos “în stradă” se inventează noi produse și servicii care ne schimbă viața, vin peste noi alte generații care consumă “viața” într-un alt mod. Visele, așteptările și viziunea lor preșcolară schimbă lucrurile și îndreaptă lumea. Inconștient. Când Bill Gates a început Microsoft, acum 30 de ani, visul lui era ca pe fiecare birou să existe un calculator, iar pe fiecare calculator să ruleze programul lui. Între timp, PC-urile își trăiesc ultimii ani, iar laptopurile câștigă teren. În anii 90 a ieșit telefonul mobil, sub formă de “cărămidă”. Acum îl pierzi prin buzunar și-ți este frică să te atingi de el întrucât poate face atât de multe lucruri încât ești deja pierdut pentru noua lume.

E sfârșitul capitalismului pentru că se prăbușește Europa socială și pensionară, America fără scrupule, Grecia trândavă, Italia dolce far niente, Spania cu somnul de prânz, euro prea tânăr, dolarul fără acoperire, băncile lacome, piața liberă care nu formează lumea echitabil ci naște și accentuează extremele, bogați și săraci? Va fi sfârșitul capitalismului dacă cei care conduc acum țări, companii, școli etc. nu se vor îngriji ca peste ani să le ofere celor care se nasc, trăiesc și respiră tot ce e nou , locuri de muncă pe măsura speranțelor și așteptărilor lor. Nu este totul numai tehnologie, ce-i drept, dar ea duce lucrurile înainte. Și visele. Că poți realiza ceva. Indiferent ce este acela. De la o prăjitură diferită până la un produs cu totul revoluționar. Vom trăi cu știrile crizei încă mulți ani. La noi criza a tăiat prima dată extrema de sus, apoi ne-a trimis în cealaltă extremă și sperăm ca 2012 să aducă un fel de echilibru. Iar de aici să înceapă creșterea. În România nu este dezastru, nici economic și nici politic. Dar nici nu putem fi Germania. Nu este în ADN-ul nostru. Nemții nu dau 1 milion de euro la vrăjitoare pentru că nu au de unde. La noi, banii au venit din neant pentru o clasă și au avut de unde să plătească “să moară dușmanii sau să aibă noroc la afacerea aia”. Așa e viața noastră de zi cu zi. Azi suntem îndatorați cu probleme, griji, credite, datorii, mâine aruncăm cu bani în mașini, case, Valentino, Gucci, că doar nu au deschis magazine degeaba.

Așteptăm ca schimbarea societății, a economiei, să vină de la clasa politică, de undeva de sus, dar de acolo nu va veni niciodată pașnic. Îl injurăm pe Băsescu, dar Ponta și Antonescu nu ne inspiră încredere, așa că așteptăm să vină de undeva un alt lider. Iar alții noi nu sunt pentru că nu vor să fie.

Clasa de business comentează în surdină, de pe margine, dar nu vrea să iasă în ring, să lupte parte în parte cu cei de la putere.

Și atunci cum să se schimbe lucrurile, pe cine să voteze oamenii? Iar societatea este prizoniera și a politicienilor și a oamenilor de afaceri. Și până la urmă a noastră. Asta-i România anului 2011.

Dar undeva în această toamnă în Timișoara, într-un incubator de afaceri, adică un etaj într-o clădire, am asistat la o discuție între un grup de programatori/softiști, adică cei pe care nu-i înțelegi ce fac și cum fac. Sunt Bogdan (cred că așa îl chema), sunt încă la liceu și vreau să fac un joc/program în care să-i adun pe oameni afară, nu în fața calculatorului. “Vreau să fac”, asta-i fraza care-l duce înainte. Și toți din acel incubator doreau să facă ceva și chiar făceau. Nimeni nu știa dacă va avea succes, dar teama de eșec și de necunoscut sigur nu exista în agenda lor. Iar șeful lor, al incubatorului de afaceri spunea așa ca o realitate că acum se duce să recruteze viitori antreprenori la liceu, pentru că cei de la facultate sunt deja luați de multinaționale.

Dar până una alta, premierul Boc și Guvernul trebuie să aprobe bugetele și pierderile companiilor de stat. Incubatoarele de afaceri nu au loc pe ordinea de zi. Și așa am mai pierdut un an cu reforma statului pe post de drapel public și contemplând ceea ce se întâmplă în extern.

Vom ieși din criză când vom dori să evadăm din ea și din prizonieratul pe care-l apărăm. Și când guvernul nu-și va mai propune să se reformeze pe el și pe stat, ci să dezvolte incubatoarele de afaceri. Reforma adevărată de acolo vine.

Să aveți sărbători fericite și un an bun!

Urmează un an electoral plin de promisiuni.