Vom mai serba oare Crăciunul 2012?/ de Daniel Nicolescu

În concertul editorial de criză de la noi (pe care, sincer vorbind, mi-l imaginam mult mai lipsit de culoare, spectaculozitate și inițiative proaspete decât s-a dovedit că e în stare să pună în practică), Editura Trei încearcă o partitură incitantă. Acolo unde ceilalți se străduiesc să consolideze, să hipermarcheze colecțiile deja existente, să focalizeze atenția publicului asupra a ceea ce ei consideră că reprezintă zona lor de specificitate și performanță, colectivul editorial de la Trei joacă, dezinvolt, cu entuziasm aproape juvenil, cartea diversității, a dezvoltării extensive și policrome.

Din toamna anului trecut și până acum, a promovat câteva noi colecții, și-a modificat în spirit cât se poate de modern colecțiile existente și a încercat, chiar, crearea unor ramuri (subcolecții) ale celor deja existente.

În pragul dintre ani, a aruncat în standurile librăriilor “Trebuie să știi”, un afluent cu un debit deja puternic, al (un pic) mai vechii “Lifestyle” (lansată cu turle, platouri generoase și regie artistică în septembrie 2010).

Primele titluri sunt “2013. Sfârșitul lumii sau un nou început?. Ce va fi după 2012”, de Marie D. Jones, “Amurgul zeilor, 2012. Calendarul mayaș și întoarcerea extratereștrilor” de Erich von Daniken și “Imagini ale eternității. Despre trecerea celor dragi din această viață în următoarea”, de Raymond Moody, celebrisimul autor al volumului “Viața de după viață”. Subiectele (congruente în sensul în care se ocupă despre “dincolo”, de trecerea pragului dintre realul prezentului și vagul misterios al clipei de mâine, dintre cunoaștere pozitivă și proorocire) nu sunt noi, dar au parte de o tratare gravă, lipsită de ispita aventurii, care depășește frivolitatea și senzaționalul ce le-au copleșit până acum.

Până la a o prezentare in extenso, în rubricile tradiționale ale ziarului nostru, a fiecărui titlu în parte, iată, spre a vă stârni apetitul, câteva dintre punctele de interes ale celui dintâi volum din serie, semnat de Marie D. Jones, care, în linii mari, examinează critic miturile și profețiile ce circulă pe seama anului de graniță 2012, pornind de la previziunile Calendarului pe termen lung al mayașilor și ajungând la teorii științifice de ultimă oră, alimentate de constatarea evenimentelor dramatice de ordin climatic, economic sau tehnologic înregistrte în anii din urmă.

Data-limită, cum se știe, este 23 decembrie. Vom mai apuca, oare, să ne trezim de Crăciun și să vedem primele zile ale lui 2013? Va urma Apocalipsa sau un nou început? Va urma o trezire magică la o nouă stare de conștiință sau, pur și simplu, neantul? Ne speriem, tentați de demonul catastrofei, așa cum am făcut-o în fața lui Y2K, Virusul Mileniului? Iată unul dintre răspunsurile (ca o întrebare edificatoare) ale doamnei Marie D. Jones: “Poate că 2012 este o făcătură și nimic mai mult. Dar poate că este cu totul altceva: șansa de a ne însuși această înțelepciune antică și indigenă (calendarul mayaș, n.n.) și să o aplicăm la cele mai presante și mai prezente amenințări cu care s-a confruntat omenirea, amenințările unor catastrofe ecologice, economice și chiar spirituale. Nu ne costă nimic să presupunem că mayașii chiar aveau cunoștință despre încercările și chinurile noastre și că într-adevăr avem nevoie de puțin ajutor din partea prietenilor noștri – chiar dacă ei au trăit în urmă cu câteva mii de ani, chiar dacă vorbesc o altă limbă și folosesc un sistem diferit de măsurare a trecerii timpului.

Nimic nu e bătut în cuie, poate pentru că noi suntem în ultimă instanță posesorii respectivelor cuie. De noi depinde ce facem cu ele.

Destin și liber-arbitru… împreună.

(…) Indiferent care va fi data precisă sau anul exact al evenimentelor botezate 2012, acestea sigur vor produce o schimbare în noi, o schimbare radicală în unele privințe. După părerea mea, cel mai mare mister al lui 2012 implică propria noastră participare la desfășurarea destinelor noastre, individuale și colective. Ca specie. Ca planetă. Ca membri ai unei Uniuni Galactice și ai unui Imperiu Universal.

Deci, până la urmă, cum va arăta lumea când ne vom trezi, pe 1 ianuarie 2013? S-ar putea să fi devenit exact ceea ce ne doream noi să devină.”

DANIEL NICOLESCU. Absolvent, în 1982, al Universității București, Facultatea de filologie, secția română-portugheză. Redactor principal (și, începând cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, între 1985-2003. Colaborări (cronică literară, cronică plastică, traduceri) la numeroase reviste culturale, începând cu 1974. Redactor și art-director la diverse publicații din țară. A semnat mai multe volume de traduceri și un volum de interviuri. Din anul 2000 până în 2009 – editor executiv la Ziarul de Duminică.