Vulnerabilitatea Romaniei intr-un razboi informational

Cu toate ca saptamana trecuta a avut loc unul dintre cele mai importante evenimente din ultimii ani – votul pozitiv al Parlamentului European pentru integrarea noastra in Uniune -, voi scrie si astazi, la fel ca in ultimele doua saptamani, tot despre implicatiile rapirii celor trei jurnalisti romani.

Am fost cu totii martorii unei avalanse de informatii dezordonate, cele mai multe fara nici o legatura cu realitatea. In multe momente am uitat de instrumentele logicii si nu am reusit sa descalcim itele cazului. S-a spus ca jurnalistii si-au inscenat singuri rapirea si apoi am aflat ca nu e asa. Toata presa a sustinut la unison, timp de aproape o saptamana, ca cei trei au fost eliberati, pentru ca, intr-un tarziu, presedintele sa ne spuna ca ei sunt rapiti de-adevaratelea. De mai mult de doua saptamani, jurnalele de stiri induc o succesiune nefireasca de evenimente: se deschid cu cazul jurnalistilor, continua cu prezentari de imagini si poze in care lideri ai PSD dau mana cu Omar Hayssam, pentru ca imediat sa fie insirate infractiunile economice pentru care a fost arestat Omar si care nu au nici o legatura cu soarta jurnalistilor. In mijlocul acestei valtori, apare presedintele Basescu care vorbeste in termeni gravi despre o campanie de intoxicare similara cu psihoza teroristilor din timpul revolutiei din decembrie. In acest moment dezarmez total pentru ca in capul meu explodeaza o multime de intrebari si incertitudini. Intoxicare a fost cu siguranta pentru ca am simtit-o cu totii, dar cine a intoxicat? PSD-ul? Putin probabil. De ce ar fi oferit PSD-ul informatii care ii incriminau legaturile cu afaceristii arabi? Sa fie grupuri din PSD care doresc sa-si regleze conturile cu alte grupari? Greu de crezut, avand in vedere riscurile pentru toti. Presedintele vorbea de elemente din tara si din Irak. Sa fie romani angajati ai serviciilor secrete? Se poate, dar care sa fi fost scopul lor? Sa fi fost un val informativ fals coordonat chiar dinspre Cotroceni pentru a-i atrage in capcana pe vinovati? La fel de greu de crezut avand in vedere pericolul urias al dezvaluirii unei asemenea operatiuni. Cu toate acestea, intoxicarea a avut loc si, cel mai probabil, continua si acum, chiar daca mass-media sunt ceva mai prudente si nu se mai avanta in a sustine credibilitatea unor ipoteze neverificate.

Revenind la discursul lui Traian Basescu, nu am putut sa nu observ tonul sau foarte serios. Cand presedintele tarii declara public faptul ca mass-media au fost manipulate in mod grosolan, ne aflam in fata unui eveniment de o gravitate exceptionala. Pe de o parte pentru ca autoritatile statului nu au putut impiedica acest lucru, iar pe de alta parte pentru ca mass-media au fost prostite intr-un asemenea hal. Deocamdata excludem varianta participarii serviciilor la intoxicare pentru ca atunci ar insemna fie ca presedintele este complice si ne intoxica inca o data pentru a-si salva pielea, fie ca este slab si nu controleaza toate structurile informative ale statului. Deci, plecand de la premisa ca nemultumirea sa fata de manipularea care a avut loc pe toate canalele media este reala, presedintele Traian Basescu nu poate evita ca dupa rezolvarea cazului, probabil favorabila asa cum arata ultimele semnale, sa declanseze o ampla ancheta publica asupra surselor si cauzelor care au permis propagarea atat de usoara a celor mai neasteptate si periculoase zvonuri. Vorbesc despre o ancheta publica pentru ca la mijloc nu mai este neprofesionalismul sau vulnerabilitatea anumitor mass-media, ci insasi siguranta informationala a tarii. Presedintele Romaniei este obligat sa se intrebe si sa caute un raspuns la urmatoarea dilema: daca in cazul unei rapiri de jurnalisti se intampla asa ceva, atunci cat de vulnerabila este natiunea romana la manipulare in cazul unei grave crize de securitate nationala; daca serviciile de informatii nu au putut impiedica intoxicarea de acum, oare cum vor putea impiedica un eventual atac informational al unui agresor strain.

Presedintele Basescu doreste sa se asocieze cu un stil militaros de conducere. Mai mult, mandatul sau pare a fi dedicat rezolvarii problemelor de securitate nationala (de la posibile amenintari externe, pana la infractionalitatea transfrontaliera si marea coruptie). El ne vorbeste despre importanta stragica a Marii Negre, reala, dincolo de toate ironiile. Mai mult, cearta cele mai mari tari europene, Franta si Germania, pentru ca nu acorda importanta securitatii la Marea Neagra. Prin urmare, avand in vedere inclinatia sa pentru problema securitatii nationale, presedintele trebuie sa se ocupe personal de anchetarea vulnerabilitatii mass-media, a institutiilor statului, a serviciilor de spionaj si contraspionaj in fata manipularii generale la care a fost suspusa societatea romaneasca in ultimele saptamani. Si in urma unei astfel de anchete, trebuie sa puna la punct sau sa corecteze, daca exista, o strategie nationala de aparare impotriva atacurilor informationale. Nu de alta, dar cu aceasta ocazie probabil ca au prins de veste foarte multi, si prieteni si dusmani, ca Romania nu face nici cat o ceapa degerata cand vine vorba de capacitatea de a reactiona in caz de razboi informational.

* Remus Stefureac este doctorand in stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative