WSVl 72 - supremația autoportretului/ de Stelian Țurlea

Wanda Sachelarie Vladimirescu, una dintre marile noastre pictorițe, a trăit aproape cât secolul, între 1916 și 2008. A pictat enorm. Pictura ei este explozivă. Ultima expoziție în viață i-a fost organizată la Galeria Dialog a Primăriei Sectorului 2 din București, unde curator este neobosita doamnă Ruxandra Garofeanu.

Wanda Sachelarie Vladimirescu i-a avut, printre mulții prieteni, și pe Florin Colonaș, care, potrivit unei expresii foarte nimerite, i-a făcut “curte de colecționar” mai multe decenii. Adică, astăzi, este posesorul multor tablouri ale pictoriței, mai ales autoportrete. Acestea fac obiectul unei valoroase expoziții deschise săptămâna trecută, tot la Galeria Dialog.

72 de autoportrete. Primul datează din 1936, ultimul – din 2008. Toate se află în colecția Forin Colonaș. Ideea unei expoziții de autoportrete i-a venit acestuia la începutul anilor 2000, dar artista s-a împotrivit total. “Nu-ți dau voie să faci o asemenea expoziție! – susține Colonaș că ar fi spus artista. Atâta timp cât trăiesc, nu sunt de acord cu o expoziție de autoportrete! N-ai decât s-o realizezi după ce n-oi mai fi eu!”.

După trei ani de la trecerea Wandei Sachelarie Vladimirescu la cele veșnice, expoziția s-a realizat și ar trebui să fie un triumf. Din mai multe motive. În primul rând, se pare că, până acum, nu s-a mai făcut vreo expoziție numai de autoportrete. În al doilea rând, pentru că niciun alt pictor nu are un număr atât de mare de autoportrete. În al treilea rând, pentru că autoportetul a însemnat pentru Wanda Sachelarie Vladimirescu tot atât de mult pe cât a însemnat pentru celebra Frida Kahlo.

Pictorița dovedește și în aceste teme că era un personaj extraordinar, dominat de tumult lăuntric. N-a recurs atât de mult la autoportrete pentru că nu și-ar fi putut plăti modele, ci dintr-o nevoie lăuntrică. “Ceea ce mă interesează în pictură, spunea Wanda Sachelarie Vladimirescu, este să stârnesc interesul privitorului. Mă preocupă mișcarea și rezolvarea ei în cele două dimensiuni ale tabloului. Încerc să regăsesc caracterul și sensul profund ale mișcării în spațiu. Acuz ceea ce este mai pregnant în motivul redat pentru a spune cu maximum de forță ce am de exprimat.”

La vremea precedentei expoziții a Wandei Sachelarie Vvladimirescu de la Galeria Dialog, din iunie-iulie 1999, neobositul prieten din ultimele decenii de viață, Florin Colonaș, a tipărit – evident cu sprijinul unor sponsori – o “publicație de ultimă oră și de întâia oară” intitulată “Wanda”. Era o foaie volantă în negru și albastru, cu texte despre pictoriță semnate de Dan Hăulică, Teodor Dan, Florin Colonaș și Ruxandra Garofeanu și câteva imagini. La vernisajul expoziției “Autoportretele Wandei”, același Florin Colonaș ne-a regalat cu o nouă “Wanda”, “publicație de ultimă oră și de-a doua oară”, de astă dată în roșu și negru, cu texte de Pavel Șușară, Ruxandra Garofeanu și Florin Colonaș și, din nou, câteva imagini.

În textul său, Ruxandra Garofeanu scrie: “Doamna Wanda este singurul ei critic, își ajunge sieși. (…) Ce observăm privindu-i autoportretele? Că era extrem de exigentă, în pofida boemiei cu care amăgea privitorii. (…) Autobiografice, toate lucrările expuse în prezent la Galeria Dialog nu devoalează mai nimic din biografia artistei decât eroziounea marcată în timp, pentru că într-adevăr mai întotdeauna i-a stat în apropiere o oglindă.”

O expoziție care merită văzută. Rămâne deschisă până la 26 aprilie.

Fotografiile au fost realizate de Marius Caraman

STELIAN ȚURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie (1968) și filosofie (1976), la București, a fost aproape trei decenii redactor de politică externă la revista “Lumea”, a condus, după 1989, revistele “Lumea”, “Zig-Zag”, apoi ziarul “Meridian”, după care a lucrat în televiziune, ca șef al departamentului de știri al Antenei 1. Din 1996 lucrează la PRO TV, din 2000 este și editor senior al Ziarului de Duminică. Este autorul a zece cărți de publicistică, zece romane, opt cărți pentru copii și două traduceri. A îngrijit trei albume. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), Premiul Asociației Editorilor din România (AER) pentru literatură pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociației Scriitorilor din București (2007). A fost nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii în 2000 și Premiul AER pentru roman în 2003.