Zarvă culturală, nu sfadă politică!

ZARVA este numele unui proiect cultural românesc desfășurat
într-o regiune de confluență administrativă și culturală a trei
țări, un loc mai liniștit decât orice sanatoriu de la noi. Dar
pentru că Zarva românească nu a fost doar zgomot, ci a avut și
conținut, ea a fost apreciată și dorită din nou la anul.

În euroregiunea Maas Rhein, mai precis în micuțul oraș Vaals,
se întâlnesc granițele Germaniei, Olandei și Belgiei. Acest loc a
fost ales de inițiatorii proiectului Zarva, Asociația VBC, cu
sprijinul Institutului Cultural Român, prin Programul CANTEMIR,
pentru desfășurarea unui festival care a durat cinci zile, timp în
care arta plastică, muzica și arta marionetelor au conturat în mod
convingător o imagine a României mult mai apropiată de ceea ce ne
dorim, decât de ceea ce este de fapt.
Expoziția deschisă pe toată durata manifestărilor a fost
găzduită de De Kopermolen Cultural and Art Center, operele
pictorilor Paraschiva Gălușcă, Lena Vieru, Emil Ciocoiu și Mihail
Gavril și ale sculptorului Dinu Rădulescu având șansa întâlnirii cu
un public deloc provincial în deschiderea pentru arta contemporană
venită din zone culturale total diferite. De altfel, chiar alegerea
locului de desfășurare a Zarvei a oferit – din punctul de vedere al
deschiderii publicului față de un discurs artistic oarecum exotic –
o garanție a succesului. Restul a aparținut organizatorilor care,
având în partea olandeză un partener de nădejde, a reușit să
împlinească efortul artiștilor prin prezența unui public numeros la
fiecare din cele patru concerte camerale cuprinse în programul
festivalului.
Muzica lui Enescu și cea a lui Anatol Vieru au fost integrate
în muzica lui Brahms, Cesar Franck sau Skriabin, iar concertul de
deschidere a a oferit un tip de integrare a artelor care a
sintetizat spiritul Zarvei. Astfel, inspirat de trei lucrări ale
pictorului româno-german Emil Ciocoiu, tânărul compozitor olandez
Marijn Simons – prezent în cadrul festivalului și în postura de
violonist, și în cea de dirijor al formației camerale Simons
Ensemble care, alături de pianistele Karina Șabac și Lena Vieru, a
susținut programul tuturor concertelor din festival – a prezentat
publicului o lucrare tripartită în primă audiție absolută.
Tradiția și portul popular românesc au făcut o mare bucurie
publicului de toate vârstele pentru că nu au îmbrăcat forma
pliantelor, a fumului de mititei sau pe aceea adesea strident
țipată de vreun ansamblu folcloric, ci pe cea discretă, dar plină
de viață și respect față de spiritul originilor, oferită de
marionetistul Bruno Mascan și păpușile sale.
Deși publicul din Vaals ar avea toate motivele să fie marcat
de un tip de izolare culturală pe care la noi, din păcate, lipsa
vieții culturale în micile orașe de provincie practic o garantează,
lucrurile nu au stat deloc așa. Am fost impresionat de ținuta
culturală a acestui public, care la noi și-ar putea găsi
echivalentul – din punct de vedere multicultural și al numărului de
locuitori – într-o comună mai mare din împrejurimile Sibiului, de
exemplu.
Oamenii au umplut sălile de concert, chiar dacă festivalul a
început la mijlocul săptămânii, iar reacțiile lor erau cele ale
unor cunoscători, chiar cu un accent de apreciere pentru muzica
contemporană.
O stare de fapt utopică pentru climatul cultural românesc,
dacă ne raportăm la modul în care continuăm să ne inversăm, cu
agresivitate, valorile.
Zarva iscată în jurul unor evenimente de o înaltă ținută
culturală ar merita făcută și la noi, nu doar pe alte meleaguri.
Acoperind astfel – ca într-un vis frumos – sfada politică, zarva
aceasta ar putea îmbunătăți imaginea României și în interior, locul
de unde pornesc de fapt toate cele ce umplu lumea de stupoare și
legitim dezgust de vreo douăzeci de ani încoace.

VIRGIL OPRINA (n. 1964) lucrează ca operator imagine de
televiziune din 1990 și este jurnalist free-lancer de televiziune
și corespondent Thompson Reuters din 1996. Absolvent al
Universității Naționale de Muzică are de asemenea și un master în
muzicologie, fiind în prezent doctorand la aceeași facultate. Scrie
critică muzicală din 1995 adunând sute de articole publicate în
reviste sau secțiuni culturale ale cotidianelor din România, pe
site-uri culturale, îmbinând activitatea publicistică și de
realizator de documentare, reportaje și corespondențe de
televiziune, cu aceea de interpret de muzică contemporană sau
blues.