Ziua Armatei - 25 octombrie

Datorita unei greu descifrabile alchimii a sufletului colectiv, atunci cand realizeaza ceva important, romanii simt nevoia sa dedice acel moment de gratie sefului lor, unei autoritati supreme, sau unui alt reper cat mai inalt.

Un astfel de caz este si cel al Zilei armatei, 25 octombrie, zi in care a fost eliberata in 1944 “ultima palma de pamant romanesc de sub ocupatia hitlerista” (desi Basarabia reintrase inca din vara sub ocupatie sovietica) si care era ziua de nastere a suveranului de atunci al Romaniei, Regele Mihai I. Este usor de imaginat ca desfasurarea operatiilor militare ar fi permis ca momentul eliberarii complete a teritoriului sa survina fie pe 24 sau pe 26 octombrie, dar militarii armatei regale au considerat oportun acest gest de deferenta fata de cel ce jucase un rol determinant in actul de la 23 August de intoarcere a armelor impotriva Germaniei. In fond, ei depusesera juramantul fata de “Neam, tara si Tron”.
Propaganda comunista a stiut sa oculteze cu multa abilitate dubla semnificatie a zilei de 25 Octombrie, asa cum a trecut in umbra perioada aniversarii sovietice de la 2 octombrie a Zilei Armatei. Asa cum pe toata perioada regimului comunist manualele de istorie uitau complet sa mentioneze luptele armatei romane pe frontul de est impotriva sovieticilor, tot asa 25 octombrie nu a insemnat altceva decat un glorios moment de lupta antifascista. Iconografic, impresionantul monument al lui Vida Gheza de la Carei a jucat un rol consistent in aceasta unica asociere a semnificatiei acestei zile in constiinta publica a romanilor.
Astfel, in 1969, adica la un sfert de veac de la momentul 1944, intr-o compozitie grafica imprimata pe o carte postala realizata de Editura militara, 25 Octombrie era Ziua Fortelor Armate ale Republicii Socialiste Romania, in acord cu denumirea de atunci a Ministerului Fortelor Armate si cu spiritul belicos si incrancenat ideologic al vremurilor. Imaginea monumentului lui Vida Gheza este nelipsita, ca un reper al recuperarii traditiilor nationale, pentru stergerea amintirii exceselor prosovietice din obsedantul deceniu. Ulterior, in anii ’80, corespunzator noilor interesele economice si ideologice ale regimului ceausist, in toate ocaziile aniversar-propagandistice a fost exacerbata imaginea soldatului muncitor pe santierele de constructii, in agricultura, la Canalul Dunare-Marea Neagra, in mine, sub deviza “Pentru patria noastra, Republica Socialista Romania”. Ulterior si aceasta lozinca a fost umbrita prin supralicitarea pana la refuz a formulei propagandistice “Partidul-Ceausescu-Romania ne poarta catre pace azi solia”.