Ziua lui cuptor la PSD

Ziua lui cuptor la PSD! Nu are legatura cu alegerile, cele care au trecut sau cele de la toamna. Are legatura cu conservarea puterii in cadrul partidului.
Multasteptata analiza a alegerilor se va transforma, dupa toate declaratiile la care am asistat in ultima saptamana, intr-o ciocnire a fortelor din PSD, a curentelor si a intereselor, dar mai ales, a ambitiilor de marire ale unora sau altora dintre liderii PSD.
Nu se stiu cu precizie taberele care s-au format pana acum, poate ca nici oamenii din conducerea PSD nu pot anticipa cum anume vor pendula dintr-o parte in alta oamenii de la varf in urmatoarele luni. Cateva centre de putere se contureaza deja, dar nu se stiu sustinatorii fiecaruia dintre ele.
Se mai prefigureaza, asta foarte precis, ca va fi o lupta pentru putere. Mai multi oameni din partid cer caderi de capete. Un criteriu pe care l-au lasat sa se inteleaga ar fi – pleaca cine a pierdut in alegeri. Dar, in toate aceste zece zile de cand a inceput sarabanda declaratiilor la PSD se pare ca nu aceasta este miza, indepartarea oamenilor ineficienti. Partidul nu pare sa se pregateasca de alegeri.
Este aproape tot mai limpede ca ce se intampla astazi in PSD are legatura cu perioada postelectorala. Cu ziua de dupa alegerile parlamentare si prezidentiale. Cu momentul in care va reveni in partid Ion Iliescu.
Rezultatele alegerilor locale par doar un pretext. Toate strategiile care s-au lasat devoalate intre declaratiile mai ritoase sau mai blande, mai dezorientate sau incarcate de miza, toate asadar, au vorbit despre schimbarea structurii de conducere a PSD.
Aceasta este o problema pe care PSD o are dintotdeauna. Si in 1996, despre fostul PDSR se spunea ca are prea multi vicepresedinti – avea 17, cu doi presedinti (unul de onoare, Oliviu Gherman…va mai amintiti?…, un altul executiv, Adrian Nastase) – avea peste 100 de oameni in Consiliul National. Cu toate acestea, cu toate autocriticile insusite, care recunosteau ca PDSR avea conducere prea stufoasa, s-a ajuns acum la o structura cu doi presedinti (unul Adrian Nastase, un altul executiv, Octav Cozmanca), plus un secretar general si nu 17, ci 18 vicepresedinti.
Cine cere astazi reducerea numarului de vicepresedinti poate invoca si deficitul de imagine pe care partidul l-a inregistrat la acea vreme din cauza stufoseniei. Dar, cine cere reducerea numarului de vicepresedinti pare sa vrea sa reduca, de fapt, mainile prin care trec deciziile, prin care se stabilesc influntele si interesele.
Ce capete ar urma sa cada, si mai ales daca vor cadea, nu pare insa sa rezolve problema. Cine ar fi responsabili pentru rezultatele unora dintre organizatii? E clar – sunt cateva din Moldova – peste care Hrebenciuc si Cozmanca sunt suverani, sunt cele de la Cluj si Bucuresti, care sunt conduse de Ioan Rus si, respectiv Dan Ioan Popescu, si mai toate din Ardeal. Se pune problema inlocuirii lor? Cel mai probabil, unii oameni din partid ar raspunde “da”. Dar nu neaparat pentru ca organizatiile respective au avut rezultate proaste, ci pentru ca oamenii car le conduc sunt dintre cei care fac jocurile acum la PSD. Si Hrebenciuc, si Rus, si D.I.Popescu, dar si Cozmanca, sunt lideri de opinie si cu influenta, poate cea mai mare, in PSD. Lor li s-ar adauga si Miron Mitrea, care nu a stat outsider – a iesit si a atacat.
Fiecare dintre cei enumerati sunt emuli ai lui Adrian Nastase si ai oricui ar fi lider al PSD. Asta nu inseamna ca nu sunt si de partea lui Adrian Nastase. Au fost, in perioada in care PSD se afla in opozitie, iar Ion Iliescu era singurul presedinte al fostului PDSR (pe-atunci Adrian Nastase era prim-vicepresedinte), iar partidul nu facea, ca acum, apel la “unitate”.
Numai ca acum, indiferent daca PSD va ramane sau va pleca de la guvernare, va reveni Ion Iliescu. De aceea pare ca totul jocul acesta al declaratiilor indica o grija nemarginita pentru locuri pe liste, pentru functii si, mai ales, pentru putere. Ce vrea PSD-ul  de-acum este ca in momentul in care Ion Iliescu se intoarce sa nu mai poata opera prea multe schimbari in ierarhie – jocurile sa para ca sunt facute – interesele si influentele gata impartite, fiecare garnisite cu atributii cat mai descentralizate, cu o linie intai cat mai supla.
Din toata discutia de astazi, important este daca PSD va pastra sau nu functia de presedinte executiv. Asta va arata daca partidul se pregateste de opozitie sau priveste cu incredere spre toamna. Pretendenti pentru aceasta functie, de executiv, are destui – si daca pierde, si daca va castiga in toamna.
adelina.radulescu@zf.ro