Zoo-mantuiala digitala

Tiergarten Schonbrunn Zoo Vienna este considerata, pe buna dreptate, una dintre cele mai impresionante gradini zoologice din lume, fiind cea mai veche si cea mai mare institutie de acest fel. A fost infiintata in 1752, din ordinul imparatului Franz Stephan von Lothringen, de catre naturalistul si arhitectul Adrian van Stekhoven, pentru a servi drept menajerie imperiala. 30 de ani mai tarziu, imparatul Iosef al II-lea deschidea Gradina gratuit publicului si sponsoriza expeditii speciale in Africa si America pentru ca aventurierii sa imbogateasca cu noi specii Sch?nbrunn-ul. Reorganizat dupa principii feng shui, zoo-ul vienez este astazi foarte armonios si curat, animalele sunt bine ingrijite si au spatii generoase de joaca si de locuit. Fiecare “vedeta” a Tiergarten-ului are haus-ul sau, cu locuri special amenajate pentru show-uri cu publicul si pentru facut fotografii. Am petrecut jumatate de zi la Schonbrunn, in urma cu cateva saptamani. Aparent, imaginea idilica prezentata pe site-ul oficial, http://www.zoovienna.at/e/ se regaseste si in realitate. Este o placere sa te plimbi prin Tiergarten si sa observi live tot soiul de animale. Daca, insa, petreci mai multa vreme acolo, iti vei da seama ca ceva este total in neregula.
Cele mai multe gradini zoologice au fost inventate spre sfarsitul secolului al XVIII-lea – inceputul secolului al XIX-lea, in epoca de aur a naturalistilor, cand o gramada de nobili tineri, cu pofta de viata si de a descoperi lumea au pornit in aventuri si expeditii prin locuri exotice, aflate la mare distanta de “batrana” si “civilizata” Europa. Din cele doua Americi, din Asia de Est, de la Poli sau din Australia, aventurierii care se mai intorceau acasa aduceau cu ei si tot felul de jivine bizare. Atunci, rolul menajeriilor regale si imperiale si a urmaselor lor, gradinile zoologice, era acela de Animal Planet – aristocratii, artistii, intelectualii, dar si gloata le vizitau pentru a se minuna de orataniile si dihaniile exotice pe care, altcumva, nu le-ar fi vazut niciodata. De aceea, atat ca simplu observator, cat si in calitate de editor-sef al revistei Descopera, o revista de stiinta, tehnologie, natura si calatorii, mi se pare justa intrebarea: care mai este rolul gradinilor zoologice astazi, in epoca Google si Wikipedia si YouTube? Cand, daca esti curios, din doua clickuri, afli absolut tot ceea ce doresti, iar informatia asta este text, imagine, audio, video si, in plus, interactiva. Cand jocuri video cu grafica fotorealista sau aplicatii software de realitate augmentata, pot reproduce virtual un intreg ecosistem, cu toate creaturile din el? Ce rost mai are sa tii niste animale inchise, sa le rupi de mediul in care au fost menite sa traiasca?
Imagineaza-ti o lume in care ai fi nascut dupa gratii, in care nu ai cunoaste niciodata libertatea, in care, eventual, daca esti norocos, ti-ar fi rezervat un singur partener sexual (pe care, oricum, nu l-ai alege tu). In care, in fiecare zi, niste extraterestri mari si oribili, de care ti-e frica, care te streseaza, care iti provoaca repulsie, de care ai fugi sau pe care i-ai omori daca ti-ar sta in putinta, te privesc din spatele unor geamuri incasabile. Ei bine, cam asta trebuie ca simt cele mai multe animale dintr-o gradina zoologica. Cele din Tiergarden aratau foarte bine si erau ingrijite ca la carte – cu toate acestea, nici aici “prizonierii” nu au scapat de efectele “detentiei” zoo: se poarta de parca ar fi fost batute sau sedate zilnic si dezvolta o multime de manierisme care, in cele din urma, incep sa semene cu cele manifestate de un nebun (miscari bruste, ritmice, caderi in apatie etc.). Este oarecum paradoxal cum animalele aflate in detentia gradinilor zoologice ajung sa se poarte nenatural, iar ceva mecanic, cibernetic si nenatural prin definitie, precum realitatea virtuala sau un sistem de monitorizare in salbaticie prin camere web, le-ar putea reda naturaletea si libertatea.