Amurgul patriarhilor

In primele zile de dupa 22 decembrie 1989, in studioul deschis al televiziunii libere, oameni in varsta veneau sa multumeasca tinerilor, pentru curajul de a fi iesit, cu piepturile goale, impotriva dictaturii. Unii dintre acesti oameni fac si azi cariera politica. Acesta e un paradox romanesc. Timp de zece ani, tarii i-a lipsit o strategie clara de viitor. A avut, in schimb, de ales intre diferite modele de trecut, reprezentate de venerabili lideri-simbol. Dintre ei, Ion Iliescu a reprezentat trecutul cel mai apropiat. Modelul sau – un amestec intre destinderea controlata a anilor 60-70 si perestroika sovietica din anii 80, un fel de socialism cu mici firme private, cu mari fabrici de stat si cu reviste straine la colt de strada – s-a dovedit a fi cel mai apropiat de perceptiile majoritatii romanilor in viata. Meritul sau – opozitia fata de Ceausescu, chiar daca din interiorul sistemului – era apropiat de amintirile celor mai multi dintre oameni. Asa se explica de ce Iliescu a ramas principalul castigator politic al anilor ’90. Liderii partidelor istorice au privit spre un trecut interbelic, mai indepartat si mult mai putin prezent in amintiri. De aceea, ei au fost priviti la inceput cu neincredere si chiar cu ostilitate. Acesti lideri au venit insa in viata publica aureolati de anii grei petrecuti in puscariile comuniste si, in cele din urma, permanentul lor recurs la morala a avut castig de cauza, pe masura ce imaginea publica a lui Ion Iliescu incepea sa se erodeze. Insa zestrea lor s-a dovedit a fi insuficienta pentru o guvernare eficienta. Multe sperante au fost inselate. Dar ce s-a intamplat, de fapt, in acest deceniu? Sergiu Cunescu a pus bazele Conventiei Democratice. Mircea Ionescu-Quintus a reusit, sub mandatul sau, un lucru ce parea imposibil: reunificarea liberala. Ion Diaconescu s-a straduit din rasputeri sa mentina un echilibru intr-un partid macinat de uriase ambitii si a depus eforturi supraomenesti spre a face fata tuturor insarcinarilor, de sef de partid si de presedinte de camera parlamentara. Cat a trait, Corneliu Coposu a facut fata cu demnitate celor mai oribile calomnii si, in cele din urma, a reusit sa-si atraga respectul societatii, prin tot ceea ce a facut si a spus. Calomniatorii au tacut. In timpul mandatelor prezidentiale ale lui Ion Iliescu au fost puse bazele institutiilor statului democratic. Problema este ce mai pot face acesti lideri, de aici inainte. In Partidul Social Democrat Roman, schimbarea de stefeta s-a petrecut deja. Alexandru Athanasiu a venit la conducerea partidului, Sergiu Cunescu pastrandu-si doar pozitia onorifica in ierarhia social-democratiei traditionale. Cel care a initiat uniunea politica a opozitiei, in 1992, si a pus bazele primei aliante politice pe criterii doctrinare (USD, in 1996), a fost si primul care a gasit necesar sa se retraga. Declaratia de miercuri seara a presedintelui PNL Mircea Ionescu-Quintus reprezinta, de asemenea, semnalul retragerii din scena a unui alt veteran al politicii romanesti – o retragere ce se va produce, cu toate onorurile cuvenite, la congresul liberal din primavara anului 2001. In PN?CD, schimbarea de generatii s-a produs la nivelul conducerii executive, la Conferinta Nationala din ianuarie 2000. Aceasta schimbare a venit insa tarziu si a fost insotita de numeroase convulsii. Generatia lui Corneliu Coposu a ramas pe pozitii, chiar si dupa disparitia incontestabilului lider taranist, si schimbarile din ianuarie au ilustrat mai curand incapacitatea lui Ion Diaconescu de a mai pastra status-quo-ul. Partidul il mentine inca, pe prima pozitie, pe Ion Diaconescu, e adevarat, doar pana la viitorul congres, programat dupa alegeri. Sondajele de opinie il indica, insa, drept unul dintre politicienii cu cea mai proasta imagine publica si cu cel mai scazut grad de incredere. Dintre toti, doar Ion Iliescu este decis in a continua, cel putin inca patru ani. Partidul Democratiei Sociale tocmai s-a declarat strans unit in jurul liderului sau si gata de a raspunde oricarui atac indreptat impotriva acestuia. Dar, tributar orientarii sale spre trecut, partidul s-a multumit cu lozinca “pe vremea noastra era mai bine” si a refuzat orice reforma interna. Programele partidului sunt alcatuite parca pentru Romania anului 1992, ignorand toate schimbarile de substanta petrecute in Romania anilor 1996-2000. PDSR, in frunte cu Ion Iliescu, va putea specula nemultumirile oamenilor legate de reforma si restructurare, castigand alegerile din 2000. El nu va mai putea oferi insa Romaniei nici trecutul din 1992-1996, nici trecutul mai indepartat, al socialismului cu fata umana si, cu atat mai putin, un viitor. Cu toate acestea, Ion Iliescu si-a asumat riscul de a nu urma exemplul celorlalti patriarhi ai anilor 90 si de a continua. El isi risca imaginea. Romania risca mult mai mult.