Angajații care au o vechime mai mare în companie sunt adesea percepuți ca fiind mai loiali și sunt mai bine răsplătiți de angajator pentru că au cunoștințe mai bune legate de mecanismele interne ale organizației. De aceea, în cazul unui proces de restructurare, de exemplu, nu ei sunt primii care pleacă (se aplică principiul LIFO – Last in, first out = ultimul venit, primul plecat).
Cu toate acestea, specialiștii spun că vechimea în companie nu garantează performanța angajatului, iar în corporațiile locale se găsesc deopotrivă exemple pozitive și negative despre angajații care au petrecut mai mult timp într-o companie.
“La fostul angajator, am avut un coleg (care încă mai lucrează acolo) excelent profesionist pe administrarea riscurilor. Nu a fost niciodată apreciat la justa lui valoare. Este de vreo 13 ani în acea companie, dar nu a ajuns manager. Când ar fi avut ocazia, i s-a adus un șef din afară, despre ale cărui capacități prefer să nu mă pronunț. Sigur, este și vina lui că nu s-a promovat, că nu s-a împrietenit cu cine trebuie, că nu a tras sfori”, spune Mihai, care a lucrat anterior pentru una dintre cele mai mari bănci de pe piața locală. El povestește că acest coleg a fost luat “de bun” de către angajator, pe principiul că “îi putem oferi orice, pentru că lui îi place aici, nu va pleca”. În opinia lui Mihai, un angajat care rămâne într-o companie arată loialitate în primul rând, nu neapărat o lipsă de perspectivă și nu ar trebui judecat astfel. “Din păcate, să muncești bine în speranța că cineva te va observa nu prea mai este de actualitate. Contează foarte mult pe cine știi, nu ce știi”, spune el.
Performanța și potențialul – aceștia sunt cei doi indicatori măsurați anual de către oamenii din departamentele de resurse umane, iar rezultatele evaluării se transpun în traseul carierei în companie pentru fiecare angajat. Chiar dacă angajații tineri reprezintă, cel puțin aparent, un cost mai redus pentru companie, cunoștințele acumulate de angajații cu o vechime mai mare acoperă diferența, chiar dacă au salarii mai mari. În plus, costurile implicate de trainingul angajaților tineri, precum și costurile aferente unei fluctuații de personal mai mari aduc la egalitate aceste costuri. Managerii de companii spun însă că cea mai mare greșeală e să lași un angajat să rămână pe aceeași poziție în companie pentru o perioadă mai lungă de timp, pentru că, inevitabil, la un moment dat va greși. De aceea, este bine ca angajații să fie “rotiți” prin mai multe departamente și să aibă responsabilități diferite pentru a putea performa și, totodată, să rămână motivați.
“Am o colegă care, din punct de vedere profesional, este «slăbuță». Însă menționează mereu faptul că este de 100 de ani în companie ca pe cel mai mare atu. Poate singurul. Calități de manager nu are, însă are calitatea de a se face bine văzută de șefi. Recent a amenințat cu demisia din cauza volumului imens de lucru și a faptului că nu este apreciată cum se cuvine, și, drept cadou, departamentul a fost împărțit în două, iar ea a preluat doar o parte din sarcinile de până acum, desigur având în continuare același salariu”, spune Alex, manager într-o firmă de bunuri de larg consum.
Până la urmă, angajații care au rămas loiali unei companii vor fi răsplătiți mai devreme sau mai târziu, însă doar dacă vor avea rezultate.
Aveți angajați sau colegi care au o vechime foarte mare în companie? Sunt mai buni decât angajații mai “proaspeți”?
Așteptăm opiniile și comentariile dvs. la adelina.mihai@zf.ro, www.zf.ro/profesii/ sau pe pagina de Facebook a ZF.