Eduard Geyer trece drept cel mai dur antrenor din Germania. La Energie Cottbus, pe care Geyer a promovat-o in mai in Bundesliga, Laurentiu Reghecampf si Vasile Miriuta au simtit-o pe pielea lor.
A introdus o disciplina spartana – nu lipsesc nici fiolele alcool-test din arsenalul sau – iar jucatorilor le pretinde fidelitate si decenta.
Doua notiuni cu care, dupa cum a demonstrat saptamanalul Bild am Sonntag, el insusi a avut dificultati in trecut. Pentru ca Herr Eduard Geyer a lucrat pentru fosta Securitate est-germana. A facut-o atat ca jucator activ la Dynamo Dresda, cat si mai apoi, ca antrenor al echipei, sub pseudonimul “Jahn”.
Potrivit documentelor puse la dispozitie de autoritatile din Berlin, actualul antrenor al lui Energie a fost recrutat de STASI la 29 octombrie 1971, lucru ascuns pana si rudelor apropiate.
De atunci si pana la caderea Zidului Berlinului el si-a turnat coechipierii si mai apoi elevii, printre “victime” numarandu-se internationalul Ulf Kirsten (Bayer Leverkusen), fostul antrenor federal Jurgen Dorner sau Klaus Sammer, tatal ex-internationalului Matthias Sammer (Borussia Dortmund). Actele citate de ziarul amintit arata ca “Jahn” s-a intalnit cu ofiterul sau de legatura de mai mult de o suta de ori.
Il informa cand jucatorii isi cumparau cate-un Trabant, ii raporta despre casniciile lor atunci cand erau pe punctul de a se duce de rapa sau cand unul sau altul se intalneau cu rudele din Berlinul de vest. La meciurile din cupele europene, cele jucate in statele ne-socialiste, trimitea informari despre contactele fotbalistilor cu persoane din vest si despre acei membri ai delegatiei care se indepartau de hotel.
Dintre “perlele” informatorului “Jahn”, Bild am Sonntag a selectat faptul ca “Ulf Kirsten nu joaca un rol pozitiv in colectiv” si ca “Dorner este un tip introvertit, mai ales atunci cand il enerveaza ceva”. “Sammer are mari deficiente in plan politic”, scria Geyer in 1986 despre antrenorul lui Dynamo, “si de aceea trebuia sa fie concediat mai demult”.
Ceea ce a scandalizat opinia publica germana nu este ca Geyer a colaborat, in fond au facut-o destui, ci faptul ca a acceptat bani si cadouri. 300 marci est-germane in mai 1982, 100 de marci vest-germane si 500 est-germane in noiembrie ’86, ca recunoastere a muncii depuse, coniac, sampanie sau garoafe.
Iar astazi, cu chitante autentice in fata, neaga acest lucru. Ce zice federatia (DFB)? Wolfgang Niersbach, purtatorul de cuvant al DFB, a insistat pe faptul ca “noi am cautat, intotdeauna, ca nimeni dintre aceia care in trecut a adus prejudicii semenilor sai sa nu fie promovat in functii de conducere”.