Probabil nimic mai firesc decât o aniversare la o librărie italiană din București (Pavesiana) a marelui Dante, de la a cărui naștere se împlinesc 750 de ani în 2015. Mara Chirițescu, patroana editurii și a librăriei cu același nume a hotărât în luna februarie să inaugureze anul Dante cu o lectură din marele poet. A fost un succes, au venit tineri dornici să afle cât mai multe în italiană, s-au anunțat alții. În luna martie, Lectura Dantis s-a repetat, la sfârșitul săptămânii trecute, în același spațiu calm al librăriei Pavesiana, peste drum de biserica Boteanu. Evenimentul va deveni unul lunar. „Dacă îți urmezi steaua, nu poți greși destinația”, e motto-ul librăriei Pavesiana inspirat din marele Dante.
Cum se desfășoară aceste lecturi? Cam în felul în care și le imagina Laszlo Alexandru, într-un text apărut anul trecut în revista „Orizonturi culuturale italo-române”. Îl cităm pentru claritatea lui:
„M-am hotărât să pornesc un șir de însemnări, pentru a desfășura în mod sistematic ceea ce de câteva secole se cheamă Lectura Dantis. Este vorba despre o activitate specifică, impusă de înseși caracteristicile poemului dantesc. Autorul și-a gândit capodopera și a scris-o în italiană, nu în latina dominantă în cancelarii la începutul lui Trecento, pentru a veni în întâmpinarea publicului, pentru a pune învățăturile poeziei la îndemâna oamenilor de rînd. Totuși, o seamă de obstacole serioase au stat, încă de-atunci, în calea cititorilor (care erau mai curând ascultători: tiparul încă nu se inventase, iar manuscrisele circulau aleatoriu).
Divina Comedie este o operă unică în istoria culturală și, ca atare, trebuie parcursă altfel decât oricare alta. De la elementele cele mai banale. De obicei citim de la stânga la dreapta. Când am terminat, dăm pagina. Când am terminat paginile, am încheiat volumul. Ei bine, nu! Cu Divina Comedie nu așa trebuie făcut! Ea e structurată pe terține (așadar grupuri de câte trei versuri). Citești o terțină. Când o parcurgi pe a doua, încep să te cuprindă amețelile, din cauza limbajului metaforic, a aluziilor cultural-istorice, a strategiilor poetice. La a treia ești pierdut în spațiu. De la a patra te chinui degeaba, pentru că nu mai înțelegi nimic. Dacă încerci să parcurgi Divina Comedie în mod tradițional, de la stânga la dreapta, ca orice altă carte, nu ai absolut nici o șansă. Oricine ai fi. După primele pagini dai cu cartea de pereți și renunți la lectură. Dar atunci cum trebuie procedat? Parcurgi prima terțină (cele trei versuri). După care mergi la subsolul ediției și citești explicațiile. Apoi te întorci și reiei, prin prisma lor, terțina abia parcursă. Abia la această a doua lectură începi să pricepi liniile generale de sens.
Pentru detaliile suplimentare, reorganizezi topica din interiorul terținei parcurse. O trăsătură a Divinei Comedii este că autorul se delectează cu un «joc» intelectual răspândit pe-atunci. Și anume întâlnim în lirica medievală structura de tip puzzle. Ce înseamnă asta? Ordinea cuvintelor este amestecată, nu mai respectă topica «firească». Atât în limba română, cât și în italiană, avem  de obicei o construcție sintactică de tipul: Subiect Ă Predicat Ă Complemente Circumstanțiale. De exemplu: „Copilul vine la școală fericit cu autobuzul în fiecare dimineață împreună cu fratele său”. Și atunci am înțeles despre ce e vorba. Dar Dante nu spune așa. El ar zice: „Cu fratele fericit autobuzul copilul la școală vine dimineață în fiecare”. De ce? Pentru că una din mizele poeziei este nu să exprime realitatea ca atare, în mod tranzitiv, ci să se joace cu materia primă, cuvintele. Artistul trebuie să împace tensiunea dintre conținutul pe care îl are de redat și forma estetică a edificiului.”
Nu vi s-a făcut dor să-l citiți/recitiți și să-l înțelegeți pe Dante?

Subiecte #Aniversare#Carte#Dante#Editura#inaugurare#lectura#librarie#pavesiana#Stelian Turlea