În 2011, piața de artă a ieșit basma curată din criza financiară generalizată. Multe capodopere au atins prețuri de vânzare de ordinul zecilor de milioane de euro, configurând astfel un spațiu liniștitor, sigur, pentru protejarea investițiilor. Ce ni se pare interesant este că, privind statisticile, se poate observa că majoritatea cumpărătorilor au provenit din Rusia, China, Statele Unite și Orientul mijlociu, în vreme ce vânzătorii au fost recrutați din spațiul european, acolo unde criza a lovit cel mai tare.
Sunt, deci, europenii, marii “producători” ai pieței? Nici vorbă! Ei sapă într-un tezaur forțamente limitat (cel al artei clasice sau moderne) și îl risipesc. Din păcate, acest trend nu se respectă și în privința artei și artiștilor tineri și emergenți, adică proveniți din acea zonă care poate garanta viitorul pe termen nelimitat. Aici, “producătorii” sunt artiști din China (preponderent), dar și din alte spații orientale și extrem orientale (din India până în Coreea). Ceilalți – europenii, cu precădere – navighează la voia întâmplării și ghidându-se după flerul personal sau al galeriilor care le administrează opera.
La noi, singura licitație dedicată artiștilor tineri și contemporani (la Artmark), în toamna anului trecut, a înregistrat scoruri dezolante (de la prețuri la numărul de loturi căzute sub ciocan), care vorbesc despre lipsa aproape totală de apetit a investitorului în artă român pentru valorile neconsacrate. Cât despre galerii, ce să mai vorbim! Marii maeștri în viață, de la Sorin Ilfoveanu la Ștefan Câlția, ajung (când ajung!) la sume de maximum 10.000 de euro pentru o pânză. Sigur, comparaison n’est pas raison, dar nu pot să nu menționez, cu titlu de amuzament, faptul că frapiera pentru șampanie care i-a aparținut lui George Washington s-a vândut, la Christie’s, anul trecut, cu 782.500 de USD!
La modul general însă, pe piețele din Liga I a artei, cumpărătorii cu bani, sfătuiți de profesioniști avizați, nu și-au selecționat achizițiile doar după criterii de nume, ci și pe baza altor indici care contează, de la importanța istorică a piesei la “prospețimea” ei pe piață, și de la proveniență la format și la virtuțile sale decorative. Achizitorii nu își plasează însă banii doar în segmentul de calitate muzeală, ci și în acele opere care, pur și simplu, le plac sau le stârnesc interesul pur subiectiv. Iar anul trecut, regula celor trei D (datorie, deces, divorț) a funcționat mai bine ca niciodată, vezi de pildă succesiunea lui Liz Taylor, care a totalizat, la Christie’s, o sumă de 156,8 milioane de dolari.
Trebuie spus că tonului triumfalist și categoric cu care am început acest articol, ar trebui să i se pună, totuși, o surdină. La nivelul pieței de obiecte artistice cu valoare medie, sub 30.000 de euro, adică o zonă în general stabilă și care asigura prosperitatea galeriilor fără pretenții înalte, Europa a fost lovită de tsunami. În Italia, bunăoară, numeroși negustori s-au văzut siliți să-și închidă magazinele (într-o proporție încă neatinsă în ultimii ani), iar casele de licitație din Peninsulă au anunțat scăderi semnificative ale nivelului de vânzări.
În aceste condiții, la ce ne putem aștepta în 2012? Majoritatea specialiștilor prevăd, pentru Anul Dragonului, o serioasă consolidare a Chinei în postura de lider absolut al pieței de artă. Nu doar din punctul de vedere al sumelor puse în joc, ci și din acela al maturizării și al unui spirit de selectivitate mai accentuat decât în perioada de frenezie 2009-2011. Ceea ce, până la urmă, poate părea o contradicție în termeni.
Oricum, dacă se va înregistra o schimbare, aceasta va veni nu din modificarea locurilor pe podium în clasamentul vânzărilor (China, SUA, Marea Britanie), ci din impactul pe care-l va avea comerțul on-line, care e pe cale să explodeze. Deocamdată e lipsit de transparență și de securitate, ceea ce, pe piața de artă, contează chiar mai mult decât în alte domenii, dar presiunea domeniului ingineriilor financiare (interesate acut de diversificarea portofoliilor de active) va prevala, cu siguranță, făcând din internet marele Dragon al viitorului.