În The Year of Living Biblically (Anul în care am trăit după Biblie), Jacobs își propune să urmeze, literal, toate cele peste șapte sute de reguli și porunci din Vechiul Testament, laolaltă cu cele din Noul Testament. Cartea a fost aleasă pentru ecranizare de Paramount Pictures și Plan B Productions.
Știam așadar că vreau să explorez religia. Mai rămânea să-mi dau seama cum.Ideea mi-a venit de la cineva din familie: unchiul Gil. Sau mai degrabă fostul unchi. Gil s-a însurat cu mătușă-mea și a divorțat apoi, peste câțiva ani, dar rămâne cel mai controversat membru al familiei mele. Deși celelalte rude n-au niciun fel de preocupări religioase, Gil echilibrează foarte bine balanța – nu găsești om mai religios ca el pe fața pământului. Este un omnivor spiritual – înghite orice. A început ca evreu, apoi a fost hinduist, a devenit guru, a stat opt luni pe o bancă dintr-un parc din Manhattan fără să vorbească, a fondat un cult hippie undeva în nordul statului New York, a trecut la evanghelism, iar în ultima dintre reîncarnările sale religioase e un evreu ultra-ortodox și locuiește la Ierusalim. S-ar putea să fi uitat o etapă sau două… mi se pare că la un moment dat a încercat chiar șintoismul. Dar ați prins ideea.
Oricum, într-o anumită etapă din drumul său spiritual, Gil s-a hotărât să aplice Biblia literal. Fără metafore și interpretări. Biblia spune “îți vei lega banii de mână” (Deuteronomul, 14:25), așa că Gil s-a dus la bancă, a scos trei sute de dolari, apoi i-a legat la mână cu o sfoară. Biblia spune să-ți faci ciucuri la colțurile hainelor (Numeri 15:38), prin urmare, Gil și-a cumpărat câteva papiote de ață de la mercerie, a făcut din ele niște moțuri și le-a cusut la gulerul cămășii și la mâneci. Când a ajuns la pasajul din Biblie unde scrie să dai bani văduvelor și orfanilor, Gil a ieșit în stradă și a-nceput să ia trecătorii la întrebări: căuta un orfan sau o văduvă ca să le dea niște mărunțiș.
Acum un an și jumătate, în timp ce luam prânzul într-un restaurant fast-food, îi povesteam prietenului meu Paul despre viața bizară a unchiului Gil. În acel moment am avut o revelație. Asta trebuie să fac! Trebuia să iau și eu Biblia și să o aplic cuvânt cu cuvânt. Și asta din mai multe motive.
În primul rând – și fac mărturisirea asta întrucât Biblia îmi cere să spun mereu adevărul (Proverbe 26:28) – aveam nevoie de un subiect pentru o carte. În urmă cu câțiva ani am scris o carte despre ce înseamnă să citești Encyclopaedia Britannica în întregime, de la A la Z, sau, ca să fiu mai exact, de la a-ak (muzică din Extremul Orient) la Żywiec (un oraș din sudul Poloniei, cunoscut pentru berea sa). Ce puteam eu să fac, în continuare? Singura aventură intelectuală, demnă să-i urmeze celei dintâi, era să încep să studiez Biblia, cartea care a influențat cel mai mult lumea, best-seller al tuturor timpurilor.
Un al doilea motiv – acest proiect putea fi pașaportul meu pentru o călătorie în lumea spiritualitățiiă. Urma nu doar să studiez religia, ci chiar să o trăiesc. Dacă în inima mea aș fi avut “un loc gol pentru Dumnezeu”, o asemenea căutare mi-ar fi permis să îl umplu. Dacă personalitatea mea ar fi avut o latură mistică ascunsă, anul următor avea să o scoată la lumină. Dacă voiam să-mi înțeleg strămoșii, acum era ocazia cea mai bună, fiindcă urma să trăiesc la fel ca ei – doar cu mai puțini leproși în peisaj.
Iar în al treilea rând, acest proiect mi-ar fi permis să analizez uriașa și fascinanta problemă a interpretării literale a Bibliei. Milioane de americani pretind că înțeleg Biblia la modul literal. Conform unui sondaj Gallup din 2005, numărul celor care cred asta reprezintă aproape 33 de procente din populația Statelor Unite. Un sondaj făcut de Newsweek în 2004 ridică procentul chiar până la 55 %. Se spune că interpretarea literală a Bibliei – și cea creștină, și cea iudaică – este reperul politicii americane atât în chestiunea Orientului Mijlociu cât și în problema homosexualității, a cercetărilor despre celulele stem, în materie de educație, avort și tot așa, până la reglementarea comercializării de bere în ziua de duminică.
Dar eu bănuiam că lumea mai mult vorbește despre cum e să înțelegi “literal” Biblia, când de fapt nimeni nu face altceva decât să aleagă ce-i place. Oamenii extrag din Biblie doar părțile care se potrivesc cu propriile lor idei, indiferent dacă e vorba de idei de dreapta sau de stânga. Așa ceva nu era de mine. M-am gândit, la început, cu destulă naivitate, că o să curăț frumos Biblia de toate interpretările posibile și atunci o să am dinaintea ochilor adevărata Carte Sfântă, cea care se ascunde dedesubt. Aveam de gând să fac asta ca și cum aș fi fost cel mai înrăit fundamentalist. Să fac tot ce spune Biblia, să scot la iveală tot ce e mare și atemporal în Biblie, dar să descopăr și ceea ce e depășit.
I-am spus soției mele, Julie, care e ideea mea, și-am avertizat-o că planul meu s-ar putea să ne schimbe viața, și nu puțin. Cu un mic oftat, mi-a spus doar atât: “Speram că o să te apuci și tu să scrii biografia lui Eleanor Roosevelt, sau ceva în genul ăsta”. Eu mă așteptam să spargă niște farfurii sau să-și smulgă părul din cap.
Toată lumea – familia, prietenii, colegii – și-a manifestat aceeași îngrijorare: că n-o să-mi mai revin la normal după experiența asta. Că o să ajung să am grijă de stupi la o mănăstire sau că o să mă duc să trăiesc la Ierusalim cu unchiu-meu Gil.
Într-un fel, îngrijorarea lor era firească. E imposibil să te scufunzi cu totul într-un stil de viață religios, timp de doisprezece luni, și apoi să ieși la suprafață ca și cum nu ți s-ar fi întâmplat nimic. Pentru mine, cel puțin, a fost imposibil. Treaba e cam așa: dacă vechiul meu eu și cel actual s-ar întâlni la o cafea, probabil că ar vorbi ca doi oameni normali, dar fiecare ar ieși din cafenea, clătinând din cap și spunându-și: “Tipu’ ăsta e dus cu pluta”.
Așa cum se întâmplă cu mai toate pelerinajele biblice, acest an m-a dus în locuri pe unde n-aș fi crezut vreodată că o să calc. Chiar nu credeam că o să pasc vreodată oile în Israel, sau că o să alint un ou de porumbel. Sau că o să-mi găsesc alinarea în rugăciune . Nu credeam că o să ascult fermieri amish făcând bancuri despre amish. Nu mă așteptam să descopăr ce ființă plină de defecte sunt. Și nu știam că sunt atâtea ciudățenii în Biblie. În fine, nu mă așteptam să aflu bucurie și mângâiere citind Biblia – așa cum spune psalmistul.
Din volumul cu același titlu, în curs de apariție la Editura Philobia