Să nu porți o haină țesută din două feluri de fire.
(Leviticul 19:19)Ziua 5. Am făcut un Top 5 cu cele mai ciudate reguli din Biblie. O să le iau la rând în anul meu biblic, și m-am gândit să încep cu una care nu-ți cere nici acte de violență și nici să pornești în pelerinaj. Anume: regula care-ți interzice să porți haine făcute din fibre diferite. E o interdicție atât de ciudată că eram absolut convins că nimeni din America, nici măcar adepții literalismului, nu a încercat vreodată să o urmeze.
Bineînțeles, mă înșelam amarnic.
Prietenul meu Eddy Portnoy – care predă istorie la Jewish Theological Seminary din New York – mi-a spus că a văzut recent anunțul unui controlor de șaatnez în cartierul Washington Heights. Șaatnez, m-a informat el, este cuvântul din ebraică pentru “fibre diferite”. Controlorul vine la tine acasă și-ți verifică pantalonii, cămășile, puloverele și costumele ca să fii sigur că nu sunt amestecuri ascunse.
Așa că azi pun mâna pe telefon și formez numărul unui anume domn Berkowitz, care e de acord să-mi facă o vizită. Dl. Berkowitz este foarte punctual. Are o barbă căruntă până mai jos de guler, ochelari cu lentile groase și o cravată neagră înfiptă în pantaloni, a căror curea e la două laturi de palmă deasupra buricului. Kippah îi stă un pic într-o parte.
Dl. Berkowitz deschide valiza pe rotile marca American Tourister și își scoate de acolo echipamentul: un microscop, un bidon cu o etichetă aproape ștearsă, pe care scrie “fulgi de legume” și tot felul de alte instrumente ce seamănă cu trusa de cusut a mamei mele după ce a suferit mutații genetice. Le înșiră pe masa din sufragerie. Am impresia că am de-a face cu un expert criminalist de pe vremuri. De fapt, e un expert în garderobă în slujba lui Dumnezeu.
Îmi întinde un pliant cu informații despre șaatnez. Nu orice fibre amestecate sunt șaatnez. Hainele din poliester cu bumbac și lycra amestecat cu elastic sunt în regulă. Problema e cu amestecul de lână și in. Asta e combinația interzisă, așa scrie în Deuteronomul 22:11 (singurul verset din Biblie în care se vorbește despre amestecul de fibre).
– După ce vă dați seama că îmbrăcămintea e șaatnez? îl întreb.
Dl. Berkowitz spune că nu poți să ai încredere în etichete. De multe ori sunt inexacte.
– Trebuie să te uiți la fibre, ca să fii sigur. Toate fibrele arată într-un fel anume, dacă le pui la microscop, spune el.
Îmi face niște desene: inul arată ca o bucată de bambus. Lâna arată ca niște cești puse una peste alta. Bumbacul arată ca niște serpentine spiralate. Iar poliesterul este neted ca un pai.
Scot de prin dulapuri un maldăr de pulovere, iar dl. Berkowitz se pune pe treabă. Taie câteva fire dintr-un pulover negru en coeur și le pune sub microscop.
– Să vedem dacă vă dați seama și singur, îmi spune.
Mă apropii și privesc prin microscop închizând un ochi.
– E poliester, zic.
– Nu. Mai uitați-vă. Ceștile puse una peste alta?… E lână.
Pare dezamăgit. E clar, nu se poate baza pe mine să duc mai departe tradiția șaatnez.
Dl. Berkowitz este blând, politicos, dar pare cu totul demoralizat. Iar cu clienți ca mine sigur n-are cum să înceapă să vadă viața în roz.
Acum își ia notițe pe o foaie care seamănă cu o fișă medicală. Mă informează că primul pulover e kosher. La fel și următorul pe care i-l dau să-l analizeze.
– Ia uitați-vă, spune el invitându-mă la microscop.
– Lână?
– Nu. Bumbac.
La naiba!
Îmi aduc și costumul de însurătoare. Îmi spune că aici s-ar putea să avem o problemă: de multe ori costumele de lână conțin și ceva fire de bumbac bine ascunse în ele, mai ales cele italienești, iar al meu e făcut în Italia.
Dl. Berkowitz scoate un instrument care seamănă cu o furculiță și începe să înțepe costumul în mai multe locuri – la guler, la buzunare, la mâneci -. Are un aer aproape feroce în timp ce face asta. Costumul acesta e singurul pe care-l am și m-a costat o treime din salariu. Tehnica domnului Berkowitz îmi provoacă o ușoară neliniște. Bine că nu-i Julie aici ca să vadă.
– Ăsta e șaatnez? întreb eu.
Trece un minut până îmi răspunde. E prea ocupat cu microscopul, care aproape că nu se mai zărește, acoperit de barba domnului Berkowitz.
– Tare mă tem că ăsta-i in, vine concluzia.
Presupusul vinovat este o bucată de căptușeală albă ascunsă sub guler. Dl. Berkowitz freacă țesătura între degete.
– Mai bine o trimit la laborator, ca să fiu sigur, deși sunt aproape convins că-i de in.
Îmi spune că ori îmi țin costumul în șifonier, ori îl duc la un croitor ca să mi-l “curețe” de in. De unde era atât de abătut, dl. Berkowitz pare acum plin de viață. E vădit ușurat.
– Uite asta-mi place! spune. Când ajut pe cineva să nu încalce vreuna din poruncile sfinte, simt că mă încarc de energie!
Strânge din pumn, cu un aer triumfător.
– Nu am luat niciodată droguri, dar îmi imaginez că ăsta trebuie să fie efectul.
Bucuria lui e molipsitoare. Pe moment, sunt la fel de încântat ca și el, pe urmă îmi vine în minte problema care mă roade:
– E chiar așa de important să nu amesteci lâna și inul? întreb eu.
– Absolut.
– Nu cumva unele reguli din Biblie sunt mai importante decât celelalte?
– Nu. Toate-s la fel de importante.
Apoi face o pauză..
– Bine, nu e chiar așa… Să nu ucizi e o regulă de bază. La fel e și cu regula care interzice adulterul și cea care-ți spune să nu te închini la idoli.
Dl. Berkowitz pare foarte frământat. Pe de o parte, toate regulile au aceeași sursă. Evreii ortodocși respectă un număr de 613 precepte, puse cap la cap pentru prima dată în Evul Mediu de rabinul Maimonide, care s-a bazat pe primele cinci cărți ale Bibliei. Pe de altă parte, dl. Berkowitz e și el de acord că e mai grav să omori pe cineva decât să porți un pulover care nu e kosher.
Înainte să plece, îi pun inevitabila întrebare: la ce bun regula asta? Ce importanță are pentru Dumnezeu dacă noi purtăm sau nu fibre amestecate? Răspunsul lui: nu știm.
În schimb, există câteva teorii. Unele spun că sensul regulii a fost să-i obișnuiască pe vechii evrei să țină lucrurile separate, iar în felul ăsta să fie mai puțin înclinați către endogamie. Unii văd aici o aluzie la jertfele lui Cain și Abel – Cain i-a oferit in lui Dumnezeu iar Abel i-a dat oi. Unii cred că păgânii purtau cândva țesături amestecate de in și lână, și că evreii încercau să se diferențieze de ei prin orice mijloace.
Trăgând linie, putem spune, într-adevăr, că nu știm.
– Asta e o regulă lăsată de la Dumnezeu. Trebuie să avem încredere în El. Dumnezeu e atotputernic, iar noi suntem ca niște copii. Câteodată părinții fac niște reguli pe care copiii nu le pot înțelege. Când îi spui unui copil să nu atingă focul, el nu înțelege de ce, dar e bine pentru el.
În iudaism, o lege biblică pentru care nu există explicații – și sunt o mulțime din acestea – poartă numele de ciuchim. Asta e una dintre ele. Ideea e nu ai cum să știi ce e important pe termen lung. Dumnezeu s-ar putea să vadă lucrurile la altă scară decât noi. De fapt, unii cred că e mai important să respecți regulile de neînțeles, fiindcă așa arăți că ești plin de râvnă în aplicarea poruncilor, că ai o credință puternică.
Ideea că trebuie să te supui unor legi fără nicio justificare rațională e un pic șocantă. Aproape toată viața m-am condus după principiul că trebuie să încerc să mă comport rațional în toate situațiile. Dar dacă trăiești conform Bibliei, principiul nu mai este valabil. Va trebui să-mi obișnuiesc creierul cu un nou mod de funcționare.
Din volumul cu același titlu, în curs de apariție la Editura Philobia