când vine șarpele
unei vechi îndoieli,
strecurat laolaltă cu seara,
eu îmi apăr poemele, carnea lor albă și fragedă,
de adolescenți
pe fața-mi gândind este totul,
în adâncu-mi cumplit undeva,
cel greu, imposibil aproape de prins,
deși în afară-ncordați îi sunt mușchii,
un mare și alb, neschimbat laocoon,
bun după el să învețe desenul
generații întregi de elevi silitori
din volumul Grigore Hagiu, Continentele ascunse, Editura pentru literatură, București 1965