Roubini, profesor de economie la Universitatea din New York, a devenit celebru doarece a anticipat corect criza creditelor subprime din SUA și criza financiară mondială care a urmat și pentru scenariile sale pesimiste. La sfârșitul anului trecut creiona pentru 2012 o Europă într-o recesiune suficient de profundă pentru a afecta economia mondială, profetiza că Italia va ieși din zona euro, iar acum uimește publicul cu noi idei: Grecia va ieși în 12 luni din zona euro, cale care va fi urmată și de Portugalia. Despre ultimul stat și Mohamed El-Erian, directorul general al celui mai mare fond de obligațiuni din lume, PIMCO, spune că va fi următorul din zona euro care va intra într-o criză severă, devenind “următoarea Grecie” până la sfârșitul anului.
Anul acesta a debutat într-adevăr furtunos pentru zona euro. Agenția de evaluare financiară Standard & Poor’s a retrogradat ratingul de top al celei de-a doua mari economii europene, Franța, și calificativele Spaniei și Italiei. Și Austria și-a pierdut ratingul maxim. Cascada de retrogradări a dat curs îngrijorărilor că zona euro este insolventă și pe punctul de a se prăbuși, că EFSF, fondul de salvare al uniunii monetare, nu va putea funcționa la capacitate maximă deoarece puterea lui stă în încrederea pe care o au investitorii în statele membre și că Franța se va bloca pe piețele financiare.
Efectul retrogradărilor a fost, ca și în cazul deciziei de a tăia ratingul SUA, efectul unei bombe fumigene. Franța se împrumută acum mai ieftin decât o făcea în urmă cu jumătate de an, la fel și Spania sau Italia. Pe 19 octombrie 2011, obligațiunile franceze scadente la zece ani erau tranzacționate la un randament mediu de 3,2%. Acum, yieldul este de 3%. În cazul Spaniei, randamentul a coborât de la 5,41% la 5,19%, iar pentru Italia de la 5,92% la 4,86%.
De asemenea, Grecia a intrat în default controlat, declarat de agențiile de evaluare financiară, printr-un swap reușit al obligațiunilor deținute de sectorul privat și a ieșit rapid. Totodată, bursele de acțiuni au avut anul acesta cel mai puternic start de după 1998.
A ieșit zona euro din criză?
“A ieșit din criza acută, iar aceasta datorită intervenției Băncii Centrale Europene”, a afirmat analistul economic Aurelian Dochia. El subliniază însă că persistă în continuare riscuri.
“Grecia este clar că nu a ajuns la capătul suferințelor, care ar putea dura destul de multă vreme, cu toate că a primit cel de-al doilea pachet de bailout”, a menționat Aurelian Dochia, care apreciază că Portugalia este un alt punct de primejdie, iar pe termen mediu capacitatea Spaniei și Italiei de a-și controla datoriile este limitată.
Analistul economic Laurian Lungu nu crede că zona euro a ieșit din criză, dar consideră că se fac pași în această direcție.
“Situația este mai stabilă ca în urmă cu două-trei luni. S-au făcut progrese în direcția stabilității fiscale, dar rămâne problema creșterii economice și a reducerii șomajului”, a spus Laurian Lungu.
Armata BCE
Banca Centrală Europeană (BCE) joacă un rol activ în lupta cu criza economică, achiziționând obligațiuni ale statelor îndatorate pentru a reduce presiunile care apasă asupra costurilor de finanțare. De asemenea, BCE a inundat în două reprize piața interbancară cu sute de miliarde de euro pentru a preveni apariția unei crize de creditare. Se poate spune, deci, că BCE este principalul factor care asigură stabilitatea în zona euro. În prima rundă, din decembrie, instituția a pus la dispoziția a 523 de bănci 489 miliarde euro în împrumuturi pe trei ani la dobândă extrem de redusă.
La începutul lunii martie, 800 de bănci au împrumutat 529,5 miliarde de euro de la BCE. Dacă banii din prima rundă au fost folosiți de bănci pentru limitarea riscurilor legate de criza datoriilor, șeful BCE crede că fondurile din martie vor ajunge în economia reală.
De altfel, președintele băncii, Mario Draghi, a declarat joi că criza datoriilor din zona euro a depășit momentul critic. În plus, indicatorii economici din Europa au început să-și revină, mai puternic în Germania, ceea ce ar putea însemna că Europa nu va trece printr-o recesiune profundă.
Totodată, deprecierea monedelor europene în fața dolarului și creșterea economică puternică la nivel mondial ar putea fi benefice companiilor europene prin sprijinirea veniturilor.