Extrase din discursul guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, la ceremonia de acordare a premiilor revistei Piata Financiara
Deciziile de politica economica sunt evaluate critic imediat, iar scamatoriile nu au cum sa mai aiba efectul scontat. Astfel, o relaxare monetara in speranta stimularii cresterii economice si reducerii somajului – celebra curba a lui Philips – este imediat sanctionata de piata, prin deprecierea cursului si cresterea presiunilor inflationiste. Efectul pozitiv, daca el se mai manifesta, dureaza foarte putin si este neconcludent, dar pierderea de credibilitate ramane, afectand pe termen lung rezultatele economiei.
Decidentii de politica economica pregesc dezechilibrele pe termen lung prin devieri de la obiective sanatoase. Desigur, cand se abat de la acestea, pentru rezolvarea unor probleme pe termen scurt, de exemplu cele electorale.
Progresele interne, cuplate fericit cu evolutii internationale favorabile noua, au facut din nou posibila revenirea Romaniei intr-o pozitie avantajoasa pentru recuplarea la segmentul cel mai dinamic al lumii. Este o sansa istorica fara precedent pe care avem obligatia de a o fructifica.
O tinta foarte inalta este in ea insasi o provocare majora, iar parcursul trebuie la randul lui abordat cu maxima exigenta. Acesta este contextul, exprimat extrem de succint, in care se gaseste tara noastra, la doar putin mai mult de doi ani de momentul asteptat al integrarii in Uniunea Europeana. Desigur, putem sa ne bucuram de realizarile de pana acum, dar mai important imi apare sa privim, cu luciditate si fara euforii ne la locul lor, la ceea ce ne asteapta de aici inainte.
Componenta bancara a sistemului financiar pare sa fie intr-o situatie destul de buna.
Celelalte componente ale pietei financiare sunt intrucatva mai slab reprezentate. Fondurile mutuale nu si-au revenit dupa criza FNI, fonduri private de pensii inca nu exista, Bursa de Valori, desi a inregistrat progrese semnificative, nu ofera deplina satisfactie nici din punctul de vedere al volumului tranzactiilor, nici al transparentei si acuratetii informatiilor cu privire la companiile listate. Din nou trebuie sa precizez ca standardul pe care il avem in vedere este cel inalt al Uniunii Europene, comparatia cu propriile noastre performante din anii anteriori fiind mai putin relevanta.
Si piata bancara mai are destul de lucru inainte de a atinge nu numai nivelul mediu european, ci chiar pe cel mediu al tarilor intrare in acest an in Uniunea Europeana. Masa monetara abia depaseste jumatate din nivelul atins in tarile nou intrate, iar creditul neguvernamental este si mai scazut. Marjele dintre dobanzile active si pasive sunt de cateva ori mai ridicate decat cele inregistrate, sa spunem, in Cehia sau Polonia, aratand ca mai este mult pana la o competitie adevarata in sistemul bancar romanesc.
Exista, insa, o componenta a activitatii bancare a carei evolutie a fost mai mult decat incurajatoare si la care am sa va rog sa-mi permiteti sa ma refer pe scurt, in cele ce urmeaza.
In prezent, tranzactiile zilnice de pe piata valutara pot sa depaseasca o jumatate miliard de euro, contribuind astfel la deschiderea puternica spre exterior a economiei romanesti, la integrarea europeana chiar inainte de accesul formal in Uniunea Europeana. In anul 2000, totalul exporturilor si a importurilor abia depasea 70% din PIB; in 2003 era trecut pragul de 80%, pentru acest an anticipand depasirea unui nou prag, cel de 90% din PIB.
Parametrii nu se schimba
Cred ca merita subliniat faptul ca, in toti acesti 10 ani, mecanismul valutar al Romaniei nu a fost schimbat. El a pastrat caracteristicile flotarii controlate desi, in timp, am trecut de la licitatie la piata valutara continua si, totodata, am avansat dinspre mai mult control catre mai multa flotare. Acestia vor fi parametrii in care va continua sa functioneze piata valutara si dupa ce vom trece la tintirea directa a inflatiei, si dupa liberalizarea completa a miscarilor de capital, si in primii ani de tara membra a Uniunii Europene – pana la intrarea in mecanismul ERM2 care precede intrarea in zona euro.
In aceasta toamna, o data mai mult, piata valutara contribuie la restructurarea in profunzime a economiei prin stimularea competitiei si a accelerarii in continuare a deschiderii spre exterior. Noile evolutii vor avea, fara indoiala, si victimele lor. Castigatori vor fi aceia care se vor misca mai rapid si vor fructifica oportunitatile oferite, de exemplu, de costul mai scazut al importurilor de echipamente si tehnologie. Cred insa cu tarie ca economia a ajuns la maturitatea care sa-i permita fructificarea oportunitatilor, iar piata financiara a dobandit gradul de sofisticare care sa-i permita sprijinirea acestui proces.
Daca discutam despre piata valutara, nu putem ocoli problema cursului valutar care are o semnificatie cu totul deosebita in orice economie, cu atat mai mult intr-una integrata temeinic in circuitul mondial. Tema este de mare importanta si actualitate, nu cred ca este cazul sa incerci aici o abordare in extenso. Va supun insa atentiei cateva subiecte de reflectie.
Pe de o parte, cred ca tema trebuie tratata echilibrat, fara patima. Astfel, analizele care vorbesc despre aprecierea prea puternica a leului fata de euro din aceste zile fac comparatia doar cu sfarsitul anului 2003. Daca am compara, nu cursul la o data in fond arbitrara, ci valorile medii inregistrate in cursul anilor de referinta, vom observa, de exemplu, ca in 11 luni din acest an cursul mediu fata de euro a fost cu 8,4% mai slab decat cel inregistrat in medie in anul 2003. Asadar, aprecierea leului, desi indiscutabila, nu este nici pe departe prea puternica. Daca vrem sa simplificam analiza si sa ne uitam doar la datele de sfarsit de an, atunci cred ca ar fi corect sa observam nu numai cu cat s-a apreciat leul la inceputul lui decembrie 2004 fata de 31 decembrie 2003, ci si cu cat se depreciase leul in decembrie 2003 fata de decembrie 2002. Or, aceasta ultima cifra este de 17,7%. Asadar, leul s-a depreciat in 2003, in termeni reali, recuperand in 2004 pierderea din anul anterior. M-am referit numai la raportul fata de euro pentru ca mai bine de doua treimi din tranzactiile noastre externe au loc pe zona euro. Mai mult, importurile platite in dolari – in special cele de produse energetice – sunt mai mari decat exporturile in dolari, fapt pentru care deprecierea dolarului aduce un castig net semnificativ economiei nationale. Sunt acestea numai cateva argumente pentru care cred ca insasi discutarea problemei cursului valutar trebuie facuta avand in vedere multitudinea de fatete prin care acesta poate fi analizat.
Problema de competitivitate
Pe de alta parte, problema cursului valutar este, in cele din urma o problema de competitivitate, iar aceasta la randul ei este o problema de structura a productiei si de crestere a productivitatii muncii. Sigur ca productia in lohn este afectata de aprecierea leului, dar neajunsul nu provine propriu-zis din curs, ci din competitivitatea scazuta. Daca nu are loc azi aprecierea leului, oricum maine produsele noastre textile exportate in Europa vor fi inlocuite de altele, realizate cu o forta de munca si mai ieftina, in India sau in China. Cred ca problema reala nu este aceea a stabilirii unui curs de schimb care sa faca sa para profitabile orice exporturi sau, alternativ, necompetitive orice importuri, ci aceea de a ne lupta pentru a ne cuceri un loc pe piata prin competitivitate si performanta. si a accepta ca, mai devreme sau mai tarziu, vor iesi din structura productiei exporturile putin competitive.
Problematica, foarte complexa, a cursului de schimb este tratata cu toata seriozitatea la banca centrala, obiectivul urmarit fiind ca politicile duse sa ne aseze pe directia benefica pe termen lung pentru societatea romaneasca.
Cresterea standardului de viata nu se va datora influxurilor financiare externe, nici aprecierii leului ci, in ultima analiza, cresterii productivitatii muncii in economia romaneasca. Inca avem de recuperat un handicap insemnat, chiar fata de tarile recent intrate in Uniunea Europeana, pentru a nu mai vorbi de nivelul mediu al acesteia. Inainte de a ne plange ca avem salarii mici – si avem – trebuie sa intelegem ca ele nu pot creste fara performanta mai buna, fara eliminarea definitiva a binecunoscutelor “gauri negre” din economie. Restructurarea se face incomparabil mai usor in perioade de avant economic, iar Romania este in acest monment intr-o asemenea perioada.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.